Pare că mă contrazic? Vă propun două scenarii:
Scenariul 1:
Este 11 noaptea..încerci să pui copiii la culcare dar brusc li se face ori sete, ori foame, ori au ceva foarte important de povestit…stingi becul, închizi ușa și speri să adoamă cât mai repede…în urma ta, se pun pe vorbă și abia după jumătate de oră adorm! Tu ești frântă după o zi plină, așa că te strecori printre jucăriile împrăștiate prin toată casa și te așezi în pat.
Nici nu închizi bine ochii că deja sună alarma și deși e foarte îmbietor somnul, știi că trebuie să te ridici din pat ca să nu întârzie copiii la școală. Tragi de ei să se trezească, sunt mofturoși, nu vor să coopereze deloc. Ca într-un maraton îi îmbraci pe toți deși se pare că azi niciunul nu este mulțumit cu hăinuțele pregătite de tine în fugă. Își iau ghiozdanele iar tu te rogi să nu le lipsească penarul sau caietul de teme! Le dai un biscuit în mână și cu toată viteza te chinui să îi urci în mașină..Ajungeți într-un final la școală!
Scenariul 2:
Este ora 20.30, sună o alarmă specială la telefon..Copiii știu că în jumătate de oră se stinge becul în camera lor, așa că încep rutina de seara: strâng jucăriile, se spală pe dinți, beau apă, își aleg hăinuțele pentru a doua zi și se liniștesc câteva minute cu o carte în mână..bineînțeles că îi zorești puțin, dar la 9 copiii își fac rugăciunea și lumina se stinge. În casă se lasă liniștea iar tu poți sta puțin cu soțul tău! Dimineața se trezesc odihniți și pentru că au toate lucrurile pregătite de seara, în 10 minute sunt spălați, îmbrăcați, cu ghiozdanul în mână, gata de plecare.
Din proprie experiență, șcenariul 2 este de preferat!
Voi cum faceți să aveți dimineți mai ușoare?
