Într-o dimineață prin februarie, am dus copiii la grădiniță. Ca de obicei, C., fetița noastră de 5 ani, s-a dus singură la dulap, și-a luat încălțările de schimb, și-a pus geaca pe umeraș și a intrat în clasă, alături de colegi. Eu însarcinata în 7 luni, am urcat la grupa lui S., care fiind mai mic, avea nevoie de ajutor. Când am coborât, o mămica m-a oprit și mi-a spus:
-„Doamnă, nu vi-e milă să o lăsați singură, să nu o ajutați? Îi furați copilăria!”
Doamna în cauza venea împreuna cu mama ei, uneori și tatăl, să-și aducă fetița..unul ținea geaca, altul se apleca să îi schimbe încălțările și unul îi ducea sticla de apă.
Initial m-a revoltat atitudinea aceasta de învinovățire, dar am plecat zâmbind știind că pe termen lung, copilului meu îi va fi bine.
„Nu face pentru copil ceea ce poate face singur!” Maria Montessori Ce sfat bun!!!
În toate cărtile americane de parenting se pune mare accent pe sarcinile date copiilor. Fac pare din dezvoltarea normală și sănătoasă a copiilor. Acestea sunt obligatorii, nu se negociază și uneori sunt remunerate. Un copil care bifează sarcini cât de mici simte că este important, capabil și valoros pentru familia lui. Pentru aceste motive de la 4 ani am dat copiilor noștri câteva sarcini / responsabilitati:
– să ajute la pusul / strânsul mesei
– să-și pună hăinuțele murdare la spălat / cele curate în dulap
– să-și pregătească seara hainele de grădi / școală pentru a doua zi (Le calc pentru cel puțin o săptămână, le pun pe umerașe în dressing iar ei își aleg; simt că au „libertatea” de a se îmbrăca cum vor, dar de fapt mama a hotărât prima)
– să-și curețe încălțările, mai ales în zilele ploioase (cei mici primesc ajutor de la frații mai mari)
– să-și umple sticla cu apă și să o pună lângă ușa de la intrare / în ghiozdan (dimineața e foarte simplu să nu o uite)
– să strângă jucăriile (seara / când plecăm de acasă / când avem musafiri)
– să-și facă toaleta singuri seara și dimineața, fără să li se aducă aminte
Pe măsură ce cresc, crește și lista de treburi.
De exemplu, D. are 9 ani și este responsabil cu gunoiul și cumpărături ușoare. Este un copil foarte ordonat și responsabil când vine vorba de școală. In clasa I și-a cumparat din proprie inițiativă de mai multe ori caiete sau rezerve de stilou ca să nu rămână fără. Știa mereu ce teme are de făcut sau ce trebuie să ducă a doua zi, tocmai pentru că a fost încurajat și responsabilizat. El împreuna cu sora lui, mai au cateva sarcini:
– șterg mobila de praf
– fac curat în baie
– pregătesc gustări simple folosindu-se de ce au în frigider
– au grijă de cărțile de la bibliotecă (să nu le rupă cei mici și să nu întârziem cu restituirea)
– pun hârtie igienică la baie când se termină
– când intră la duș își iau singuri hăinuțe de schimb
– când se întorc de la înot își scot echipamentul și prosopul din geantă și le pun la spălat
Ca părinți avem libertatea de a alege cum vrem să ne creștem copiii, ce valori vrem să le insuflăm și ce calități vrem să dezvoltăm în ei. Noi am ales să-i educăm așa, nu pentru că nu ne descurcăm cu treburile casei (sincer, daca aș face singură curat aș termina mult mai repede și mult mai ușor), ci pentru că vrem să facem din ei adulți responsabili, conștienți ca deciziile luate produc consecințe pe care trebuie să și le asume. În plus, nu au timp să se certe sau să se plictisească. Ce părinte nu-și dorește asta?