Una din cele mai frumoase virtuți cu care se poate împodobi un om este modestia; atât de greu de practicat pentru unii, înnăscută și la îndemână pentru alții. Încercăm să ne învățăm copiii să fie prietenoși, sinceri și modești, dar nu-i o treabă chiar ușoară. Trăim într-o lume dominată de aparențe, în care trebuie să arați ce ai și cât ai, mai puțin ce ești și este greu pentru cei mici să înțeleagă deplin aceste concepte.
David a împlinit 10 ani și avem permanent discuții cu el:
-
Îl învățăm să respecte toti oamenii, indiferent de statutul social sau aspectul fizic, cu toleranță zero pentru lipsă de respect.
Nu râdem de colegul mai plinuț, de vecinul mai închis la ten sau de prietenul care are mai puține jucării ca noi. Felul în care arată un copil sau lucrurile pe care le posedă nu țin de vreun merit de-al lui. L-am pedepsit de câteva ori, pe la 6 ani pentru astfel de remarci și a înțeles repede lecția.
-
Îi explicăm constant că a fi modest nu înseamnă să ai o părere slabă despre tine, ci o cunoaștere realistă a puterilor și reușitelor personale.
Nu îl lăudăm pentru orice nimic, dar îl încurajăm să-și recunoască punctele tari / slabe și să muncească mai mult. Întotdeauna este loc de mai bine!
-
Îi arătăm că laudele venite de la alții țin de un sistem personal de valori.
Fiecare om are propriile standarde și criterii, după care se ghidează în judecarea oamenilor din jur. Doar pentru că cineva te consideră într-un fel, nu înseamnă că tu chiar ești așa. Îi dau exemplul următor: dacă un prieten îți spune ca pizza e rea, are un gust oribil, nu înseamnă că ție nu-ți mai place.
-
Îl îndemnăm să nu fie lăudăros cu lucrurile pe care le are, pentru că nu el a muncit pentru ele.
Jucării, haine sau vacanțe, toate sunt obținute prin munca altora, binecuvântată de Dumnezeu; pentru toate arătăm recunoștință și mulțumire.
-
Îl învățăm că modestia nu ține de o slabă stimă de sine, ci este o mare dovadă de empatie și lipsă de egoism.
Să te gândești mai puțin la tine, și mai mult la alții, la sentimentele lor. Nimeni nu-și dorește să fie inferior prietenilor săi și nimeni nu-și face prieteni sinceri din cei pe care îi umilește, lăudându-se cu tot felul de posesiuni materiale.
-
Îl încurajăm să fie încrezător în forțele proprii, dar nu arogant. Linia este atât de fină între cele două stări.
E nevoie de multă înțelepciune să păstrezi modestia și simplitatea.
-
Îi arătăm că oamenii goi se „împodobesc” cu tot felul de lucruri scumpe, sperând ca astfel să-și crească valoarea.
Nu-i nimic mai frustrant decât să descopri sub o haină scumpă un om mic, cu care nu poți lega o conversație și nimic mai împlinitor decât să găsești într-un om aparent neînsemnat belșug de gânduri și idei. Personal am trăit ambele situații de foarte multe ori.
-
Îl învățăm să asculte un om până la capăt, înainte de a pune o etichetă sau a trage o concluzie.
Un om este mai mult decât o conversație sau o stare. Așa cum noi avem zile mai grele sau mai ușoare, așa au și cei din jurul nostru. Cunoaște omul mai bine, asta va arăta multe despre tine.
-
Îl îndemnăm să aprecieze bunătatea și simplitatea unui prieten, să nu se lase impresionat de lucruri;
E mai ușor să faci bani să cumperi opulență decât să dovedești că ai cei 7 ani de acasă. Nu spun ca bogația este rea, ci îngâmfarea și mândria.
De unde știm că modestia este bună? De la Dumnezeu, desigur:
-„Frica de Domnul este școala înţelepciunii și smerenia merge înaintea slavei.” Proverbele 15:33
-„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava și viaţa.” Proverbele 22:4
-„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie , fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” Filipeni 2:3
Deci, oameni dragi, fiți modești! Dumnezeu răsplătește o inimă smerită cu multe binecuvântări!!
Sursa foto: www.nm.org
Cuibul Ancuței
