De multe ori am auzit familiști vorbind: „Dacă știam asta înainte să mă căsătoresc… De ce nu mi-am dat seama înainte… Am crezut că erai altfel…” Parcă toate spuse cu un soi de regret. Apoi cu resemnare.
Sunt fete care vin în căsnicie cu idealuri. Cum că totul ar trebui să fie roz. Ca în filme. Sunt băieți care se așteaptă că ea ar trebui să facă lucrurile casnice la fel, sau chiar mai bine ca și mama lor. Apoi să fie permanent frumoasă, îngrijită, aranjată, amabilă, să fie așteptat mereu cu masa caldă. Pe deasupra seara trebuie să mai fie și soție.
Fiecare avem vise și idealuri. Și suntem dezamăgiți când nu se împlinesc. Dar asta deoarece nu avem o percepție corectă asupra căsniciei. Așadar ce ar trebui să știu înainte să mă căsătoresc? Am notat câteva idei în cele ce urmează:
-
Îndrăgosteala are durată de viață scurtă!
Atunci când cineva se îndrăgostește tinde să se poarte mai frumos decât îi este obiceiul. Face lucruri pe care de obicei nu le-ar fi făcut. Are răbdare multă, stă până noapte târziu să vorbească la telefon. Se învoiește de la serviciu să pregătească o cină surpriză partenerului. Se ceartă cu familia și prietenii și-i ține partea celui iubit indiferent de situație și multe alte lucruri.
Când trec toate acestea intervine problema. Atunci vine oboseala, rutina, reproșurile, obișnuința, „tu de ce nu speli niciodată vasele”, șosetele, veșnicul scaun pe care își pun mereu bărbații hainele până se răstoarnă, etc.
Specialiștii spun că îndrăgosteala ține maxim doi ani de zile. Apoi ar trebui să urmeze dragostea matură. Decizia de a iubi și a-l sluji pe celălalt cu toate calitățile și defectele lui.
Dacă încă ești în perioada de îndrăgosteală, pregătește-ți terenul pentru ce va urma. Ca să ai o trecere mai lină!
-
Voi doi formați o nouă familie. Cu obiceiuri și reguli noi. Acelea stabilite de comun acord!
Fără să ne dăm seama, preluăm foarte mult din obiceiurile și regulile casei din care provenim. Și îi cerem partenerului să se supună, sau să facă aceleași lucruri care se întâmplau la noi acasă. Și cine are câstig de cauză? De regulă cel care nu știe să cedeze. Sau cel cu gura mai mare. Și de aici intervin o sumedenie de conflicte. Locul prosopului de bucătărie, unde punem hainele care se mai pot purta o dată, vasele murdare le spălăm atunci sau mai amânam, etc. Sunt lucruri care au logică pentru fiecare casă. Toate trebuiesc făcute cu un scop. De aceea trebuie discutate și stabilite împreună. Îți este mai ușor să faci un lucru pe care îl înțelegi, decât să îndeplinești niște sarcini ca robotul.
-
Fii realist! Intră în căsnicie ca să slujești, nu să-ți schimbi partenerul după bunul tău plac!
Nimeni nu este perfect. Toți avem greșeli și defecte. Unele mai mici, altele mai mari. Și nu toate defectele trebuie neapărat să le schimbi. La fel cum nu toate conflictele sunt de dezbătut. Să le luăm treptat.
Sunt defecte care afectează pe mai mulți din jurul nostru. Cum este întârziatul. Se supără șeful la servici, la biserică nu ești punctual, când te întâlnești cu cineva. Poți să-ți ceri scuze o datâ, de două ori, dar derenjezi și devii un om fără cuvânt, un om care nu se ține de ce promite. Deci asta afectează pe toți. Alt exemplu. Uit mereu să îmi aranjez hainele în dulap după ce m-am schimbat. Acest obicei îi deranjează doar pe cei din casa mea. Nu e o tragedie. Poate trăi omul și cu asta. Însă dacă vezi că are totuși urmări mai mari ar fi bine să iei în considerare să schimbi și acest lucru. Totuși sunt soții care acceptă aceste lucruri și își dau seama că mai bine le strâng ele decât să se iște o întreagă ceartă de la 2 haine. Ceea ce este întradevăr o copilărie. Dar din păcate din copilării se ceartă oamenii.
-
Fii înțelept! Să știi când să vorbești și când e cazul să taci!
Asta chiar e o taină ar spune unii. Și este, întradevăr. Dar fiind alături atât de mult timp de persoana iubită poți ajunge să-ți dai seama și de aceste lucruri.
Sunt soții care țin neapărat să dezbată tot motivul supărării în acel moment. Crezând că pot scoate promisiuni de la soți de căință, sau că nu vor mai greși niciodată. GREȘIT! Trebuie să urmărești momentul. La fel ca și la defecte. Sunt lucruri care trebuie dezbătute și clarificate, ca să nu mai ajungeți iară să treceți prin momente grele. Și sunt lucruri care trebuie tăcute și uitate. Cum facem diferența atunci?
Să mergem din nou la exemple practice. E absurd să stai să-ți pândești soțul sau soția la cea mai mică greșeală să taxezi. Iubește și iartă. Dacă vezi că sunt greșeli care se repetă cred că este potrivit să-i spui. Frumos și cu îngăduință. În momentul în care taci mult, poți răbufni și nimeni nu va mai înțelege ce se întâmplă cu tine. Oamenii ajung să te perceapă că tu de obicei taci și ești mulțumită, și dintr-o dată ești foarte nemulțumită. Se vor gândi că ai avut o zi mai proastă și nu te vor lua în seamă. Atunci problemele nu se vor rezolva. Deci, nu e o soluție să aduni foarte multe.
Învață să-ți cunoști partenerul și caută momentul potrivit să-i spui ceea ce ai de spus.
Dacă a venit foarte încărcat la serviciu și tu de la ușă începi: „Iarăși nu ai dus gunoiul, acum îți place cum miroase în casă?”. De aici clar se iscă cearta.
Căsnicia e un lucru de o viață. Poți să alegi să te complaci într-o căsnicie nefericită, sau poți alege să lupți să fie una bună și frumoasă. Tu l-ai ales pe partenerul tău pentru că l-ai iubit. Dragostea matură e o alegere zilnică de slujire a celui de lângă tine.
Cristina Turbuțan
