Să fii mamă cu mai mulți copii înseamnă, pe lângă alte bucurii, să duci o luptă constantă cu părerile celor din jur. De multe ori, ești privită cu multă răutate și ți se spun vorbe grele, menite să te pună în genunchi, doar pentru că unii nu înțeleg de ce alegi să te chinui crescând un mic trib sau de unde ai putere să faci atâtea lucruri pentru ei.
Cele mai frecvente și deranjante întrebari pe care le primesc sunt:
-
„Sunt toți ai tăi?”
Am primit această întrebare de când aveam 3 copii, în ultima perioadă mai des. „Nu…dar imi place când merg la cumpărături să mă chinui cu mai mulți, așa că împrumut de la vecinii din bloc vreo doi!” Bineînțeles că nu răspund așa, deși uneori aș vrea. Înțeleg mirarea și intrigarea unora la vederea familiei noastre complete, dar n-ar strica puțin tact și mai multă finețe în „descusutul” unor amănunte personale!
2. „E bine că sunt mai mulți, se cresc unul pe altul.”
Dacă își imaginează cineva că David la 9 ani gătește pentru frații lui sau că Ștefan la 4 ani se îngrijește de casă, cred că are o problemă. Nu am făcut al cincilea copil pentru ca primul să aibă activitate. Eu, mama lor, îi cresc, îi îngrijesc, mă ocup de educația lor împreună cu tatăl lor; ei sunt copii care se bucură de copilărie și de darul minunat al fraților!!
3. „Ia uite, sunt și curati!”
(remarca făcuta de o doamnă în biserică, în timpul predicii părintelui). Doar pentru că sunt mai mulți, nu înseamnă că sunt tratați ca niște purceluși. Îi îngrijesc, spăl, calc, îi îmbrac ca oricare altă mamă adevărată!!
4. „Cum vă descurcați cu banii?”
O întrebare mult prea personală, care deranjează, mai ales când vine de la un străin! Curioșilor le răspund finuț că fiecare copil a venit în familia noastră cu partea lui de moștenire. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu mai mult decât am avut nevoie!!
5. „Soțul tău te ajută?”
Soțul meu este TATĂL copiilor, om înțelept și responsabil, care își face partea cu toată dedicarea și puterea lui. Nu mă ajută ca să-mi facă MIE un bine, ci copiilor noștri. Doar pentru că nu spală el jumătate de copil, iar eu cealaltă, nu înseamnă că nu e tată implicat. Fiecare familie are propriul sistem după care funcționează, iar noi l-am găsit pe al nostru și ne este bine așa.
6. ” Dar tu nu ai făcut facultate?”
Daa, credeți-mă, mi s-a spus și asta!!! Chiar dacă unora li se pare incredibil ca o femeie „educată” a născut 5 copii, pentru mine „a fi mama” nu este opusul lui „a fi școlită”. Cunosc doctorițe, profesoare, absolvente de psihologie sau litere care pentru moment sunt doar mame și sunt FERICITE cu alegerea lor! Dimpotrivă, diploma de facultate mă ajută să fiu o mamă mai bună, mai implicată și mai deschisă la oportunități pentru binele copiilor mei!
7. „Săraca de tine, mai poți?”
Compătimirea mea este sport național! Mă plâng vecinele, mamele colegilor de la școala sau grădiniță, vânzătoarea de la magazinul din fața blocului, cam toată lumea. Nu sunt bolnavă sau pe moarte, doar îmi cresc copiii! Uneori e greu, plâng de neputință, oboseală sau frustrări; orice mamă mă înțelege, indiferent că are un copil, trei sau șapte.
Dar, nu aș putea face nimic mai important în viața mea pe acest pământ decât ceea ce fac acum. EU CRESC OAMENI și în fiecare zi fac tot ce pot ca ei să crească BINE!
Așa că data viitoare când mă întâlnești, îmbrățișează-mă! Uneori am nevoie doar de atât!
