Pentru mulți probabil acesta este un subiect tabu. Cu toate acestea, fie și în scop preventiv, câtă vreme toți ne confruntăm cu ispita, trebuie să ne întrebăm cu ce ne vom alege dacă cedăm în fața ei?
În acest articol dorim să vă expunem un pic despre magnitudinea cutremurului emoțional și spiritual pe care patima desfânării îl poate genera într-o familie! Avem convingerea că toți cei care vom reflecta cu sinceritate la reflecțiile care urmează vom deveni mai precauți față de orice situație care ne-ar putea submina fericirea căminului conjugal!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, trad. din lb. rusă de Mariana Cașu, Editura de Suflet, București, 2017, la pp. 14-15 se specifică următoarele:
„Mulți cred că Biserica interzice curvia doar din principii moral-creștine. Nu e numai aceasta însă. În familie, soțul și soția formează o unitate, iar desfrânarea formează o fisură profundă, o gaură neagră care devine o povară amară pentru copii. Curvarul sau preacurvarul crede că nimeni nu va afla de aventurile sale. Inima simte însă, pentru că, mistic, nimic nu este ascuns și toți sesizează păcatul: și cerul și pământul și copiii și soția și soțul. O altă iluzie este atunci când se crede că în curvie există numai unire trupească, nu și întinare duhovnicească.
Sfântul Apostol Pavel spune: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un singur trup cu ea? Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi în singur trup…[…] orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi? (I Corinteni 6, 12-13, 16.18.19). ”
Fidelitatea este una dintre pietrele de temelie ale familiei! Pentru mulți relațiile extraconjugale pot să pară un joc care nu poate afecta prea mult relația cu partenerul sau partenera de viață – cel puțin nu atât timp cât nu se află! Dar infidelitatea se propagă și se constată prin gesturi, prin felul de a fi. Celălalt – alături de copiii – va simți cum calitatea vieții familiale scade. În ultimă instanță, un om nu poate dărui totul simultan în două direcții.
Ceea ce oferi în afara familiei, va trebui să scazi din ceea ce oferi în interioriul acesteia!
Când acest lucru se întâmplă, una dintre temeliile familiei se fisurează, iar fisura va afecta întreg fundamentul până când probabil tot edificiul se va prăbuși. Odată consumat acest fapt, toate regretele la un loc s-ar putea să nu mai fie suficiente pentru a reclădi ceea ce a fost! De aceea, nici nu are rost să te mai gândești la opțiunea unei relații extraconjugale. Nu-ți va aduce decât nefericire!
