Mami, când voi fi mare, vreau să fiu ca tine! Sunt cuvinte des auzite din gurile inocente ale preșcolărițelor. Trece timpul. Domnișoara crește. Prin adolescență își dă seama de limitările mamei. Observă incongruența dintre principiile pe care mama le enunță și acțiunile pe care le face. Și spune: Niciodată nu voi fi ca mama! Timpul trece în continuare – trenul rapid care nu poate fi oprit pentru că nu are nici stație, nici capăt de linie. Apoi domnișoara ajunge doamnă. La casa ei. Și, câteodată, își spune: Sunt ca mama!
Mame, copilele voastre sunt copiile voastre. La indigo. Vă vor semănă la trup și la suflet. Ele vă vor continua ca o prelungire înspre un viitor pe care, dacă veți avea șansă și zile, îl veți apuca. Ele vor aduce ordine în haosul arealului domestic. Ele vor conserva, ba chiar inova, tradițiile culinare învățate de la voi. Ele vor ține lumea în viață prin nașterea de copii. Ce poți face ca să rămâi un model pentru fiica ta? Iată câteva direcții.
1. În primul rând, fă din fiica ta o prioritate!
Ea nu trebuie să simtă nimic altceva decât faptul că este în topul listei tale de priorități. Desigur, nici nu trebuie să fie copilul favorit în cazul în care are frați sau surori. Asta era clar. Nu știu de ce am menționat-o. Să revenim. Petrece timp cu ea. Vorbiți de-ale voastre. Râdeți și plângeți ca fetele. Sun-o sau scrie-i câteva mesaje pe telefon. Cumpără-i cadouri prețioase. A nu se citi neapărat scumpe. Lasă serviciul, prietenii, hobby-urile pe un loc secund. Investiția merită.
2. În al doilea rând, iubește-l pe tatăl ei!
Așa va simți și ea că se află într-un mediu sigur. I se spune safe mai nou. Și are nevoie de siguranța iubirii dintre părinți. E perimetrul în care își manifestă și ea emoțiile. Și învață cum să îl iubească pe viitorul ei soț.
3. În al treilea rând, disciplineaz-o când și cum trebuie!
Ups… Auu… La capitolul acesta bărbații excelează. Femeile strigă, explodează, dar nu disciplinează. Ei bine, te rog să înveți. Tu ești șefa. Nu ea. Prin urmare, trebuie să știi să îți exerciți autoritatea de mamă. Să cerți. Să pedepsești fizic moderat. Cam până la zece – doisprezece ani. Apoi ar trebui ca să fie de ajuns cuvintele. Să privezi de libertate. Să limitezi timpul de telefon, internet, Netflix etc.
4. În al patrulea rând, laud-o în public!
Dacă disciplinarea se face exclusiv în privat, aprecierea poate fi publică. Expunerea rezultatelor ei pe raftul social o va încânta. Și o va motiva să repete isprăvile. Iar tu, în fond, asta vrei: ca ea să se dezvolte, să devină autonomă, să performeze, să se transforme dintr-un copil rudimentar într-un adult responsabil.
5. În al cincilea rând, implic-o în treburile casnice!
Uite cum o poți ajuta să „crească”. Oferindu-i șansa să exerseze. Să greșească și să repare greșelile. Nu e plăcut să faci din podeaua livingului un mic lac, eventual cu ceva peștișori, pentru că s-a scurs apa din găleata mopului, dar dacă absoarbe repede lichidul vărsat curățenia va fi în „profunzime”. Ca în reclamele cu detergenți. Nu?
6. În al șaselea rând, explică-i sensibilitățile feminine!
Știi tu. Complicațiile alea lunare. Prima dată va avea un șoc. Apoi șocul, prin repetare, va deveni o banalitate. Tu ești primul ei ginecolog. Povestește-i despre ovulație și despre cum se fac copiii. Despre primul contact sexual, care numaidecât trebuie să aibă loc pe terenul îngrădit și sacru al căsniciei. Și, din câte mai știi, împărtășește-i una-alta și despre dichisurile masculine. La vremea potrivită. Poate pe la doisprezece – paisprezece ani.
7. În al șaptelea rând, deschide-i orizontul spiritual!
Nu îți trebuie atestat de antropolog, nici statut de cleric, ca să îți dai seama că femeile sunt ființe mai religioase decât bărbații. Fă doar o tură pe la Biserică. Procentul este debalansat indiscutabil. Deci, vorbește-i despre cele sfinte. Despre existența lui Dumnezeu. Despre prezența Duhului Sfânt. Despre har. Du-o la Biserică. Citește-i din Biblie. Caută-i una potrivită pentru vârsta ei; sunt multe ediții pentru copii în librăriile online. Roagă-te seara împreună cu ea. Însoțește-o la prima spovedanie. Trimite-o în tabere creștine. Ar fi păcat să fiți împreună doar în lumea aceasta. Cealaltă e cu mult mai frumoasă.
8. În al optulea rând, oferă-i libertatea necesară!
Cândva, după vârsta majoratului, dar doar după ce se va căsători, libertatea va fi totală. Până atunci semeseuri pentru familii grăbite oferă-i-o în doze potrivite. O va cere cam prin gimnaziu. Zile de naștere, ieșiri cu colegii, vizite acasă ale prietenilor etc. Ce va produce în inima ei libertatea pe care i-o oferi? Sentimentul că e de încredere. Că cineva se bazează pe ea. Acum, nu e ciudată imaginea mamei care o așteaptă pe una dintre colegele fetiței mele la poarta școlii . E normală. Bizară devine atunci când mămicuța, cu obstinație, o ia de mână pe ditamai domnișoara pentru a o conduce la Mercedesul de peste drum. O mostră de așa nu.
Dragi mame, vă doresc să lăsați o amprentă de neșters pe sufletele fiicelor voastre. Oricum lăsați o amprentă. Depinde de voi de care. În clipele grele și-n cele mai puțin grele ale vieților lor fetele voastre se vor întreba: „Ce-ar fi făcut mama în locul meu?”
Iată slava voastră.
Sursa foto: www.amazon.com
