Poemul Cristinei Puşcaş, dedicat Centenarului Oastei Domnului, surprinde începuturile acestei Lucrări pornită dintr-o scânteie divină. Oastea Domnului avea să ajungă un foc puternic care a aprins pentru Hristos mii de inimi, inclusiv pe cea a autoarei.
Ea mărturiseşte că e „veşnic recunoscătoare pentru Lucrarea Duhului Sfânt şi a părintelui Iosif Trifa – care s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu pentru că astfel am ajuns să gust și eu din fericirea de a trăi – mai lângă Domnul meu, mai lângă El.”
