..asta e concluzia mea, auzind unele concepții ale părinților din jurul meu, care sunt total opuse felului în care noi, în cuib, încercăm să ne educăm puii:
- să salute vecinii, cunoscuții, profesorii, cu respect. Observ un val de nesupunere încurajată de părinți, care pe termen lung le va face mult rău copiilor. „Nu mai saluta pe oricine!”, „Doamna ta nu știe nimic!”, „Colegii tăi sunt niște înapoiați!” Astfel de remarci cresc în copii un fals sentiment de superioritate, fără temei, care se va întoarce ca un bumerang asupra lor.
- să ofere locul lor unui bătrân / unei doamne / unei femei însărcinate în autobuz; chiar daca pare demodat, este un gest de bun simț, o dovadă de educație și respect. Câteva minute în picioare nu fac rău nimănui, mai ales dacă acest gest poate aduce unei persoane puțină odihnă.
- să împartă cu colegii dacă au ceva bun; biscuiți, o felie de pizza sau struguri, îi încurajez să fie generoși oriunde.
- să fie credincioși, indiferent de locul în care se află: acasă, pe stradă, la școală. La ora de engleză, clasa lui David, băiețelul cel mare, a sărbătorit Haloween-ul. Colegii au venit mascați în vampiri, vrăjitoare și diavoli. El a ales să meargă în uniformă, ca de obicei. Când i-a văzut a început să plângă. Un coleg l-a văzut si l-a întrebat dacă plânge că nu are costum. Când l-am întrebat de ce, mi-a răspuns: „Nu-mi plăcea să îi văd așa! Ei nu înțeleg că mor. Nu mor ca atunci când își dau o piatră în cap..mor sufletește!” A fost foarte afectat, dar eu ca mamă, am trăit un moment tare înduioșător, văzând ce profund este!
Citește și: Nu vă temeți de ce nu puteți prevede
- să-și facă semnul crucii cu curaj oricând, oriunde; au trecut vremurile de prigoană, când te fereai să nu afle cineva că mergi la biserică, să te rogi pe ascuns, să-ți fie frică să spui ceva de Hristos. Eric Emmanuel Schmitt, unul dintre scriitorii mei preferați spune: „Ce mutră fac unii când înțeleg că sunt în felul meu creștin: chipuri distruse, fețe căzute. Îi dezamăgesc. Cad în ochii lor. Asta mă amuză. Doar câteva stâmbături, nu mai există leii care devorează creștinul în arena circului!” Dacă acesta este prețul, îl plătim cu bucurie!
- să aibă curajul să-și mărturisească credința, fără rușine sau stânjeneală, în timp ce alții văd faptele lor bune. Acesta este principala dorință (a mea personal) pentru viitorul lor. Să rămână credincioși, ancorați în Dumnezeu toată viața lor pentru că așa vor fi sigur fericiți. Oare nu asta ne dorim toți pentru copiii noștri?
- să nu umilească pe nimeni, indiferent de statut, educație sau vârstă. Nu sunt deloc de acord cu ideea „Tu ești miezul universului, ceilalți nu sunt nimic!” E bine să ai încredere în tine, să ai o stimă ridicată față de persoana ta, dar simte asta fără să minimalizezi pe cei din jur.
- să fie prietenoși, empatici și nelăudăroși, cu cei mici, cei slabi, cei singuri. Cât îi aștept să iasă de la școală, am obiceiul să analizez copiii mai mari din curtea școlii și observ niște comportamente care ar pune la pământ și un adult, darămite un suflet fragil de 8-9 ani; jigniri, umiliri și vorbe care zdruncină inima și ființa. Câtă tristețe poate simți un om ca să-și încurajeze copilul să se poarte astfel?!
- să aprecieze frumusețea adevărată, prieteniile sincere, oamenii interesanți. Calitatea vieții de adult este mult influențată de astfel de vectori; cultivând în copiii noștri principii de calitate, creștem adulți sănătoși.
- să se înconjoare cu prieteni care îi motivează să fie oameni mai buni; să-și dorească apropierea de oameni care frumoși la suflet, curați în gândire și motivanți spre bine.
- să aibă milă de animale, grijă de natură și iubire pentru oameni. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi batjocorită, în niciul fel, de nimeni. Toate lucrurile au o frumusețe deosebită și sunt bune așa cum le-a făcut EL!
- să vadă dincolo de hainele de firmă; aud din ce in ce mai multe povești despre copii care își umilesc colegii pentru că nu poartă haine de milioane, penru că adidașii sunt no name, pentru că geaca nu este la modă. Mi se pare un gest de proastă creștere, de netolerat. Oamenii nu sunt doar eticheta hainei sau numele parfumului pe care le poartă; nu e meritul, nici vina copiilor pentru mașina condusă de mama, hainele tatălui sau calitatea ghiozdanului din spate.
Citește și: Căror valori este dedicată familia dumneavoastră?
- să fie oamenii păcii, sa fugă de conflicte, să fie echilibru pe oriunde merg. Foarte greu de împlinit în aceste timpuri de „să vedem cine e mai tare!”. În parc, pe stradă, la școală, peste tot copiii, dar și adulții sunt într-o continuă competiție pentru a-și demonstra superioritatea. E greu să rămâi modest și liniștit! Vorbesc așa de mult cu ei pe tema asta, le dau exemple, le povestesc, dar este o provocare continuă
- să iubească lucrurile fragile! Mi se pare un semn de maximă înțelepciune și sensibilitate să te bucuri de o floare, un copac, o carte. Un om „cioturos” nu poate simți fiorii unor lucruri efemere!
Sunt oare prea demodată?
