Fără îndoială atitudinea egocentrică este principala vinovată pentru toate dramele și neajunsurile familiei de astăzi. Prea mult am învățat să spunem: „Eu contez!”, „Nevoile mele sunt cele mai importante!” ș.a.m.d.
Vă asigurăm că, pe măsură ce veți reuși să înlocuiți „eu” cu „ea”, sau „el” sau „noi”, atât din perspectiva nevoilor, cât și a urgențelor, familia dumneavoastră va fi mai fericită!
În cartea Criza familiei (pp. 9-10), apărută la Editura Sophia în 2011, Maros Vamvounakis scrie următoarele: „Universul egoismului ne acoperă ochii, pentru a nu vedea universul lui Dumnezeu. Nimeni nu aude și, mai mult, nici nu vrea să audă. Nimeni nu vede nimic în afară de ceea ce vrea el să vadă. Și, atunci când nu poate vedea curat sau nu reușește să facă ceea ce ar vrea, începe acea nesuferită avalanşă a acuzelor, a justificărilor și autoîndreptățirii.
Poate înțelesul dragostei să fie necercetat și necunoscut tuturor, însă eu am descoperit două mici definiții… Mi-au părut cele mai frumoase înțelesuri ale dragostei. Una aparține psihologului Artsutanov, care scrie că:
,,Iubesc – înseamnă să pun nevoile celui pe care zic că-l iubesc mai presus decât nevoile mele”,
iar cea de a doua definiție vine de la un prieten care crede că:
,,Iubesc – înseamnă să descopăr unicitatea celuilalt.”
Și în prima și în a doua situație, nevoile mele, visurile mele, dorințele mele, părerile mele, smerite sau încrezute, se retrag. De altfel, fără smerenie, dragostea nu poate exista.
În calitate de creștini, noi știm că însăși esența Sfintei Treimi este iubirea autentică. Tatăl nu se iubește pe sine, ci pe Fiul și pe Sfântul Duh – principiu în egală măsură valabil și pentru celelalte două Persoane ale Dumnezeirii. De ce amintim acest lucru? Pentru că așa cum este Creatorul nostru, trebuie să fim și noi – creația sa! Spunem „trebuie” pentru că – să fim sinceri – adesea nu ne-o dorim! Din clipa căderii în păcat a omului şi a îndepărtării sale de Dumnezeu, fiecare simțim o dorință lăuntrică de a trăi doar pentru noi, pentru simțămintele și nevoile noastre.
Până când nu decidem că acest lucru este greșit și afirmăm cu fermitate că „trebuie” să redevenim ca și Creatorul nostru, nimic nu se va schimba!
Vom rămâne egoiști și egocentrici, iar cu astfel de oameni familia are slabe șanse să supraviețuiască. Doar o dorință profundă de schimbare, de asemănare cu El ne poate readuce fericirea!
