Așa mi-a spus o cunoștință care a aflat recent că avem 4 băieți. „Cu fetele e mai greu; se cresc altfel, au nevoie de mai multe! Noi avem două și știm.”
Pentru că nu îmi stă în fire să răspund remarcilor tăioase în față, las aici un răspuns pentru toți cei care gândesc la fel.
În primul rând, fetițe sau băieți, puiul meu e un suflet de care am grijă, îl cresc și îl educ cum pot eu mai frumos și mai bine. Și fetele și băieții au colici, plâng de durere când le ies dințișorii, se trezesc noaptea și vor să fie alăptați și alinați. Cad în genunchi de multe ori înainte să meargă bine. Și unii și alții, murdăresc pampersi, trebuie spălați la funduleț și șterși la nas. Toți copiii fac tantrum-uri, au mofturi și nervișori care te aduc la limita răbdării și îți seacă rezerva de energie.
Și fata și băiatul suferă când sunt excluși din grupul de prieteni. Plâng când nu sunt înțeleși și au nevoie de ore întregi de explicații și vorbă cu mama pentru a se liniști. Băiatul nostru mare are 9 ani, iar fetița 6; deocamdată nu am simțit diferențe în creșterea lor care să „demonstreze” că se cresc ALTFEL.
TU CREȘTI PE SOȚUL CUIVA ȘI TATĂL CUIVA!
Ținând cont de faptul că ei vor avea familii, că vor fi soți și tați, încercăm să le dăm toate instrumentele de care vor avea nevoie pentru a-și îndeplini rolurile cu seriozitate. Cred că una din cele mai importante calități ale unui bărbat adevărat este RESPONSABILITATEA. Să fii în stare să „conduci” familia pe un drum bun. Să ții credința pe calea dreaptă. Să iei hotărâri bune, să crești copii, să le oferi cât poți de mult. Toate aceastea se învață în timp, de la vârste fragede și noi am început deja.
De exemplu, David, 9 ani, ne-a întrebat dacă îl lăsăm la șah; noi ne-am luat cu treaba și am uitat. Într-o marți, a venit acasă și mi-a zis că l-a căutat pe profesor, a vorbit cu el, a întrebat cât costă și când îl primește și pe el. Joi, la ora 17 s-a dus singur cu tabla de joc, caiet și pix. A achitat banii pe o lună și s-a întors acasă foarte bucuros (nici nu vă spun ce inimă aveam eu când a venit )
În aceeași săptămână, a primit de la doamna învățătoare o carte nouă. Când s-a întors de la școală, a intrat la librărie să vadă dacă au coperți potrivite pentru cartea lui și cât costă. A venit cu cartea învelită, bucuros că a mai rezolvat o problemă! Credeți că o să-i fie rușine să deschidă o ușă, să întrebe dacă are nevoie de ceva, să dea un telefon să afle informații ? Bineînțeles că nu, e deja obișnuit.
Citeam undeva că cel mai frumos dar pe care o soacră îl poate face nurorii este un soț care știe să spele toaleta. Dincolo de partea amuzanta, un soț care ajută cu treburile casei, la curățenie sau gătit se educă de mic. Noi nu facem diferențe în creșterea lor. Îi punem pe toți să ajute la bucătărie, să șteargă praful, să împacheteze hăinuțe, să fie implicați în toate treburile casei. Au înțeles repede că mâncarea nu ajunge singură pe masă. Hainele nu se așează singure în dulap. Și gunoiul din coș nu se evaporă, ci trebuie dus la container. Învață astfel să aprecieze munca și efortul altora. Dar și propria valoare și stima de sine le cresc pentru că se simt utili.
Doar pentru că sunt băieți, nu înseamnă ca mușcă din pulpă și se șterg la gură cu maneca hainei
La noi în cuib, punem mare preț pe maniere. Avem flori pe masă aproape în fiecare zi. Folosim șervețele. Spunem mulțumesc, cerem politicos dacă avem nevoie de ceva.
Nu investesc în clame și dresuri prea mult pentru ca avem doar o fetiță. Investesc în cursuri de înot și franceză. Îmi doresc copii „împodobiți” cu cunoștințe care să le facă viata mai interesantă și să le deschidă uși nenumărate.
În loc de încheiere, vă las un citat la care să meditați:
Băieții care sunt ținuti la standarde ridicate de către mama lor vor ajunge într-o zi să aibă standarde ridicate pentru ei înșiși!
Asa că, mamici de băieți, cu mult curaj, înainte!!!
