Îmi place să vorbesc cu mamele care au copiii adulți, să le cer sfaturi și să le întreb ce ar schimba în educația copiilor lor, pentru a nu face și eu aceleași greșeli. Am adunat pentru mine o listă cu câteva regrete de-ale lor, pe care o împart cu voi, mamele care mai au încă timp să-și crească copiii sănătos și frumos:
-
„Nu am stat mai mult cu ei.”
Acesta este principalul regret, întâlnit la majoritatea mamelor, nu doar la cele care au lucrat. Pentru că deși unele dintre noi stăm acasă, uneori ne luăm cu treburile neimportante și neglijăm inima copiilor noștri; deși muncim pe brânci pentru hăinuțe curate, ciorbă caldă sau casă ordonată, sunt zile când stăm prea puțin să ne jucăm împreună, să ne îmbrățișăm, să ne alintăm. Să nu uităm prioritățile!!
-
„Nu am fost foarte apropiată de ei; nu i-am ascultat când / cât au avut nevoie, nu le-am înțeles problemele.”
Relațiile profunde se clădesc în timp, cu multă muncă, inplicare și disponibilitate. Uneori problemele copiilor noștri ne par lipsite de importanță, dar în timp, dacă nu-i ascultăm, vor găsi alte urechi cărora le vor spune îngrijorările. N-ar fi păcat să-i pierdem? N-ar fi dureros să alerge la alții când au o povară pe inimă? Personal, MĂ EDUC să fiu la dispoziția lor mai mult, să-i ascult până la capăt, să nu minimalizez grijile lor.
-
„Nu prea avem amintiri împreună, clipe de care copiii să-și amintească cu drag”.
Nu neapărat vacanțe sau concedii scumpe, ci lucruri mărunte care să bucure întreaga familie: ieșiri în parc, plimbări în pădure, picnicuri și răsfățuri la cofetărie, mici surprize, etc. Aceste momente umplu inima copiilor cu dragoste și bucurie pentru toată viața.
-
„Mai mult timp de calitate cu copiii, mai puțină curățenie.”
Aici m-au atins la inimă . De multe ori, aleg să termin de spălat vasele, în loc să citim împreună povestea de seară; împăturesc haine în loc să stăm de vorbă; șterg baia, în loc să ne jucăm într-un cort din pături. Auzindu-le pe mame spunând că nu are prioritate curățenia, ci inima copiilor mei, parcă m-am trezit. Timpul de calitate nu se adună din ore lungi petrecute împreuna, ci din conectare unu la unu, comunicare profundă și dovezi de dragoste deplină (îmbrățișări, pupicei, mici secrete împărtășite în șoaptă)
Citește și: Dragă mămică aflată la primul copil
-
„Ar fi trebuit să-mi susțin fetița mai mult!”
Fetițele au nevoie de încurajarea mamei, băieții de atenția tatălui. Stima de sine crește mai ales în relația cu părintele de același sex. Cu 4 băieți am crezut mereu că ei au mai multă nevoie de mine; dar gândindu-mă mai bine, mi-am adus aminte de mine copil, de nevoile mele de atenție, apreciere și încurajare din partea mamei mele. Vreau să fiu pentru Cristiana o confidentă, un model de femeie și mamă, un loc în care să găsească iubire, acceptare și îndrumare.
-
„Nu am știut să mă bucur deplin de momentele importante: zile de naștere, serbări, mici reușite școlare.”
Aceasta mi se pare o capcană, mai ales în familiile cu mai mulți copii, pentru că ni se pare că avem timp să trăim orice eveniment de mai multe ori. Noi da, dar copilul le trăiește o singură dată. E greu să păstrezi entuziasmul de la prima serbare a celui de-al patrulea copil la fel ca la primul, dar suntem datori să o facem!
Citește și: Bucurii de mamă
-
„Nu i-am pus la treabă mai mult! Nu pentru a mă ajuta pe mine, ci pentru a fi mai responsabili și mai descurcăreți în viață.”
Părinții cu copiii plecați la facultate într-un oraș mai mare au trăit efectele neresponsabilizării timpurii și nu a fost chiar frumos; nu știi unde te duce viața, dar poți să fii pregătit s-o înfrunți în orice loc. Îmi învăț copiii să facă curat, să gătească, să se îngrijească, cu toată seriozitatea, să nu fie povară pentru nimeni.
-
„Ar fi trebuit să facem mai multe poze! Peste ani, sunt neprețuite!”
Oricât ai încerca, timpul nu se mai întoarce, dar poți să retrăiești stări și emoții privind fotografii. Nu mai aștept doar sesiunea foto de Crăciun, nici nu mă mai uit că nu arătăm impecabil; fac poze în toate ipostazele, în vacanțe sau ieșiri scurte, acasă sau pe stradă. Când voi fi bătrână, îmi voi bea ceaiul cu laptopul în brațe, cu ochii umezi de drag, uitându-mă prin fișierele doldora de amintiri!
Să ne dea Dumnezeu înțelepciune, ca lista noastră de regrete să fie cât mai mică, iar copiii noștri cei mai fericiți!
