Astăzi se cere o continuă îmbunătățire a propriilor performanțe. Ceea ce era suficient ieri, nu mai este astăzi – așa că este nevoie de indivizi din ce în ce mai eficienți. În cadrul acestui nou articol, dorim să vă atragem atenția asupra părții pozitive dar și asupra pericolului pe care îl reprezintă acest spirit al societății de astăzi pentru dezvoltarea armonioasă a copilului dumneavostră! În calitate de părinți sunteți un filtru între el și lumea înconjurătoare, care nu trebuie să permită niciunui factor nociv să treacă!
Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, (București, 2017 pp. 221-228):
„Părinții pur și simplu nu-și dau seama că, dorind ce e mai bun și neprețuind realizările reale, le subminează copiilor încrederea în sine. […] Pretinzând de la copil rezultatul maxim – nu mediu, nu care se va putea, ci maxim – îi putem dezorienta, le putem răpi posibilitatea de a ocupa în viață un loc demn, chiar dacă acesta nu este cel de lider. Doar nu oricine poate deveni lider! [….] Omul care simte că și-a găsit locul în viață va cere mai puține lucruri imposibile de la copiii săi. Omul fericit va fi mai degrabă înțelegător în ce privește libera lor alegere și dorințele lor. Așadar, nu renunțați fără să fie absolut necesar la ceea ce vă aduce bucurie!
Trebuie să ne străduim să nu le transmitem copiilor nevroza adultă a permanentei crize de timp. Nu trebuie să-l grăbim, să „îndesăm” tot mai mult în el. Nici măcar atât cât poate el primi nu trebuie să „îndesăm”, ca să nu ajungă… sătul până în gât. Năzuința de a te realiza întrecând pe altcineva trebuie deviată în altă albie și trebuie să ne străduim să ne învățăm copiii că trebuie să te realizezi potrivit propriilor criterii lăuntrice: trebuie să te simți bine făcând ceea ce faci. Iar pentru asta trebuie să iubești ceea ce faci. Și din perspectiva mea, poziția părinților trebuie să fie foarte simplă: să-l ajute pe copil să înțeleagă ce îi place să facă.
Nu uitați însă că una din cele mai mari traume ale copilului este atunci când pentru mama sau tatăl lui părerea pe care o au despre el cei din jur este mai importantă decât el însuși. Ei bine, acest lucru nu trebuie să se întâmple în nici un caz!”
Este greu să fii altfel decât se cere astăzi. Dar, tocmai aceasta este esența creștinismului: a merge împotriva derapajului și dezintegrării! Dacă suntem părinți creștini ne vom lupta să ne ocrotim copiii de bolile acestui veac. Mai cu seamă de permanenta cursă a competiției cu orice preț. Copiii ne-au fost oferiți de Dumnezeu așa cum sunt. Noi trebuie să-i ajutăm să se descopere pe sine înșiși și mai ales să-și identifice vocația hărăzită de sus. Poate nu va fi ceea ce ne vom fi dorit noi. Dar, dacă vom medita profund vom vedea că ceea ce oferă Dumnezeu depășește cele mai mari așteptări ale noastre.
Dacă ne vom ajuta copilul să facă ceea ce îi place și să învețe mulțumirea pentru ceea ce are, ne va fi recunoscător întreaga viață.
În cele din urmă, nici banii și nici pozițiile sociale nu aduc fericire. Chiar și aceea pe care o conferă se risipește în lupta pentru păstrarea lor. Smerenia, în schimb, și potrivirea în planul lui Dumnezeu cu tine însuți aduc adevărata împlinire.
Vă dorim înțelepciunea de a vă păzi copilul de boala competiţiei cu orice preț!
