Trebuie sa mărturisesc, că atunci când m-am căsătorit, abia așteptam să trăiesc experiențe pozitive și frumoase, și eram cu totul ignară de părțile mai puțin ușoare. Același lucru se întâmplă când devii părinte. Când mi-am ținut în brațe primul copil, mi-am imaginat experiențele minunate care aveam să le împărtășim împreună. Și deși au fost multe trăiri de acest fel cu fiecare copil în parte, au fost și încercări și piedici în relația noastră. Am învățat deci în toți acești ani că a te bucura să fii părinte înseamnă să ai niște așteptări raționale și sănătoase; această abordare m-a ajutat să devin o mamă mai iscusită și pricepută. Vă prezint mai jos ceea ce m-a ajutat pe mine personal….
-
Fii flexibil:
Nu îți crea o imagine ideală despre cum ai vrea să arate relația cu fiul sau fiica ta. Dacă faci asta, te-ai putea lovi de descurajare. Desigur, relația mea cu copiii mei este diferită față de ceea ce îmi imaginasem eu. Dar, este mult mai bună decât viziunea mea precedentă. Incerc să nu pierd timpul supărându-mă pentru ceea ce lipsește relației, ci accept și primesc cu brațele deschise ceea ce ea oferă deja.
-
Ai încredere în planul Lui:
Procesul evoluției copilului tău poate avea suișuri și coborâșuri, dar trebuie să îți amintești să te încrezi în planul lui Dumnezeu. Pentru mine, bucuria înseamnă să aștept și să accept că planul Domnului pentru copiii mei s-ar putea să nu fie linear cu ceea ce vreau eu pentru ei. El îmi cunoaște copiii mai bine decât mine. El este olarul, iar viziunea Sa cu privire la modelarea fiilor mei poate fi diferită cu ceea ce îmi doresc eu.
-
Acceptă viziunea lor:
Este de așteptat ca viziunea ta și viziunea copilului tău despre el însuși să nu coincidă. Dacă sunteți pe aceeași lungime de undă – grozav! Dacă nu sunteți, iubește-ți și încurajează-ți copilul oricum. Astfel, el se va simți confortabil să ți se adreseze în momentul în care viziunea sa poate eșua. Dacă știe că nu ai avut încredere în el, îi va fi frică să discute cu tine din cauza vechii predici cu „ți-am spus eu!”.
-
Așteptată-te la regret:
La sfârșitul zilei vei simți că nu ai făcut cât ar fi trebuit să faci pentru copilul tău. Îmi amintesc că mi-am cumparat un jurnal când fii mei erau mici. Mi-am notat acolo toate planurile, vizunea, obiceiurile și amintirile care aveam să le construiesc împreună cu ei. Ei bine, astăzi, acel jurnal a cam rămas cu aceleași gânduri de atunci, și e cam gol. O groază de idei, și niciuna nu s-a concretizat!
A trebuit să scap de acele sentimente de regret. Este în regulă să speri ca anumite lucruri să se întâmple în viața ta de părinte, dar așteptările te pot priva de bucuria de a fi pur și simplu cu fiul tău în prezent. Deznădejdea bate la ușă atunci când nu ne vedem îndeplinite așteptările. Dacă ne ținem prea strâns de un vis, s-ar putea sa fim dezamăgiți și să sfârșim prin a deveni disperați. Am încercat și încă încerc să înlocuiesc „așteptarea” cu „acceptarea”.
Care sunt ponturile tale pentru a mă ajuta? Mi-ar face mare plăcere să le citesc!
