Cu toții ne dorim să avem odrasle fericite. Dar depinde fericirea copilului de a fi: „cel mai bun” în societate? Nu facem un deserviciu copiilor noștri când le insuflăm febra unei competiții – pe viață și pe moarte – cu toți cei din jur?
Dorim să vă reamintim că fericirea nu se obține doar învingând în competiția cu ceilalți! Există resurse mult mai profunde pe care Dumnezeu le-a oferit părinților pentru a-și îndruma copiii spre împlinire!
Iată ce afirmă Savatie Bastovoi în cartea sa Antiparenting, Editura Cathisma, pp. 209-210.
NU spuneți unui copil „ești cel mai bun”, „cel mai frumos”, „cel mai talentat” – e destul să-i spuneți: „ești bun”, „ești frumos”, „ești talentat”. Sunt mai multe motive pentru care „cel mai” este un adaos nefericit:
Mai întâi pentru că este o minciună!
Nici dumneavoastră, nici nimeni nu știe unde se află acum cel mai bun, cel mai frumos și cel mai talentat copil;
Apoi pentru că drăcușorul „cel mai” va crea în mintea copilului o permanentă stare de comparație și de competiție cu restul copiilor și chiar al adulților;
De asemenea, copilul nu va mai fi capabil să aprecieze just calitățile altor copii, căci orice calitate sau îndemânare văzută la altul va fi din start sub nivelul său, el fiind predispus să-i desființeze pe toți cei buni, cei mai frumoși și cei mai talentați pentru a-și salva condiția de „cel mai”. Pe când starea normală a oamenilor buni, frumoși și talentați e să se bucure unii de alții, lucrând împreună pentru ceilalți, nu de a se desființa reciproc, pentru un loc mai bun în compania unde lucrează.
Dacă vreți totuși să-i spuneți copilului că este „cel mai” într-o anumită privință, îi puteți spune fără regrete că e CEL MAI IUBIT. Acest „cel mai” e singurul care nu absolutizează o calitate a celui iubit, ci evocă dragostea celui care iubește. E frumos să fii cel mai iubit și să crești cu conștiința că a fi iubit și a iubi este o stare de fericire mai mare decât aceea de a fi cel mai frumos, cel mai talentat.
Chiar și Hristos l-a numit pe Ioan cel mai iubit dintre ucenici…
Cea mai mare nevoie a copilului tău nu este să fie „cel mai bun”, ci, în primul rând, el are nevoie să fie iubit necondiționat!
Desigur, performanța este importantă și fără muncă nu se poate în viață. Aceasta nu justifică însă transformarea copilului tău într-un perfecționist! Perfecționismul este o povară prea grea de purtat pentru el, care s-ar putea să-l facă nefericit întreaga viață.
Asigură-l că-l iubești necondiționat.
Iar apoi ajută-l să exceleze în raport cu sine însuși și în relatia cu Dumnezeu!
