Iată un subiect delicat, care poate stârni multe frământări în mintea copiilor. Cum dezamorsăm efectele lor negative? Este important să abordați cu curaj problema morții și să-l ajutați pe copilul dumneavoastră să o înțeleagă din perspectivă creștină! În cele din urmă, esențial este să finalizați analiza într-o notă optimistă, asigurându-l că viața nu se încheie odată cu moartea!
Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 358-360):
„În jurul vârstei de șase- șapte ani, copii încep, de obicei, să pună întrebări despre moarte. La început: „Eu de unde am venit?”, pe urmă: „Ce-o să se întâmple cu mine după moarte?” Ca răspuns la aceste dileme puteți să-i explicați copilului că atunci când se naște un om, are loc unirea dintre suflet și trup: sufletul e dăruit de Dumnezeu, iar trupul este de la părinți. Sufletul trăiește în trup ca într-o căsuță. Moartea nu înseamnă dispriția sufletului, ci despărțirea lui de trup – dar sufletul trebuie păstrat în curăție, trebuie să facem fapte bune, iar dacă am făcut fapte rele să le spovedim și să ne îndreptam.
Citește și: 10 modalități prin care să-i înveți pe copii să ia decizii înțelepte
Nu vă ascundeți sentimentele de tristețe față de copil. E important ca atunci când cineva drag moare, de exemplu bunica, părinții să-i spună copilului: „Bunica a murit; am iubit-o mult. Când moare cineva pe care îl iubești, te doare sufletul și durerea sufletului face să curgă lacrimi- de asta plâng câteodată. Viața și moartea nu sunt în puterea noastră. Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem, dar binele e mai puternic decât răul și dragostea e mai puternică decât moartea. Moartea poate despărți sufletul de trup, dar nu poate despărți sufletul de dragoste – asta rămâne pentru totdeauna. Și pentru asta trăiesc oamenii pe lume.”
Copiii nu se tem de moarte atunci când adulții nu se tem de viață.
Cel mai adesea se întâmplă să includem moartea în lista subiectelor tabu, despre care nu vorbim, ori chiar evităm să exprimăm o opinie. Această atitudine însă nu este una creștină. În calitate de urmași ai Mântuitorului Hristos, suntem provocați să respingem categoric orice perspectivă fatalistă asupra sfârșitului vieții și să vedem dincolo de aceasta realitate trecătoare, Împărăția Cerurilor în care vom trăi veșnic. Desigur, aceasta nu înseamnă că vom deveni imuni la toate emoțiile negative care însoțesc decesul cuiva. Dar, înseamnă că reușim să privim cu optimism dincolo de acestea.
Dacă încă nu ne caractereizează această filozofie de viață este bine să stăm de vorbă cu un duhovnic. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum gândim noi, așa gândesc și vor gândi copiii noștri. De altfel, teama lor de moarte s-ar putea să nu fie altceva decât o moștenire transmisă de noi, părinții lor. Nu uitați că – mai mult decât prin cuvinte – ei învață prin gesturile și atitudinile noastre. Acestea comunică involuntar toate stările interioare care ne frământă ori ne domină!
Vă dorim să transmiteți copiilor dumneavoastră convingerea fermă că după moarte urmează adevărata viață. Cea trăită deplin în prezența lui Dumnezeu!
Sursă foto: https://www.psycom.net/
