Una dintre cele mai importante îndatoriri ale femeii creștine este supunerea față de soțul ei. Pentru femeia modernă pare o umilință, o chestie învechită pe care feministele o disprețuiesc și o neagă cu vehemență; suntem atacate din toate părțile cu păreri și opinii care sădesc în inima noastră îndoială și nemulțumire: „Putem face orice!”, „Suntem la fel de bune ca bărbații!”, „Suntem independente, puternice și inteligente!” și alte astfel de șoapte menite să ne ia mintea de la adevăratul model de femeie creștină. Societatea de astăzi nu apreciază această calitate, dar pentru femeia care dorește să placă lui Dumnezeu, supunerea este o prioritate!!
Ce înseamnă această supunere?
1.În primul rând, DRAGOSTE
Îți iubești soțul cu o iubire care te impulsionează să te supui. Nu din frica, nu din constrângeri, ci din sentimentele frumoase care te leagă de el. Liantul dintre soți este întărit în fiecare zi de gesturi, mai mici sau mai mari. Supunerea femeii este o dovadă de dragoste incontestabilă!
„A iubi este treaba soților, iar a se pleca este treaba femeilor. Așadar, dacă fiecare își va îndeplini datoria, legătura dintre ei va fi tare. Văzându-se iubită, soția este plină de bunăvoință, iar soțul, fiind ascultat, este blând. Dacă soția se supune, nu te mândri, soțule, iar tu, soție nu te îngâmfa dacă te iubește soțul.”
2. RESPECT
Un bărbat are nevoie să se simtă respectat mai ales acasă, de către soție și copii. Asta îi dă putere și energie să-și împlinească îndatoririle cu curaj. Când este umilit, ignorat sau dezonorat, el eșuează în mai toate capitolele vieții lui. Faptul ca eu îl respect, îi crește lui iubirea față de mine. Dându-i locul de frunte, îl motivez să mă tragă după el, să mă valorizeze și să mă prețuiască mai mult. Eu, simțindu-mă iubită, mă supun mai ușor, mai cu drag!
„Soțule! Dumnezeu ți-a supus-o pe soție pentru ca ea să fie mai iubită, iar soțului i-a insuflat să te iubească, soție, ca să-ți fie mai bine să te supui!”
Citește și: Supunerea – înjosire sau dăruire?
3. ASCULTARE
De Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile” (Efeseni 5:22-24). O femeie supusă nu înseamnă o femeie slabă, fără păreri, fară drept la replică; cuplurile fericite comunică mult, dezbat idei și iau hotărâri împreună. Și mie mi se pare uneori greu de împlinit ; am impresia că știu eu mai multe, că soțul nu înțelege bine problema; am făcut și eu facultate, citesc și eu, nu sunt depășită de orice subiect. DAR practica mi-a demonstrat că de cele mai multe ori, când vreau să-mi impun părerea, greșesc. Pe măsură ce trecem împreună prin viață, mi-e din ce în ce mai ușor să mă supun deoarece văd că felul lui de a fi / a gândi / a reacționa duce familia noastră într-o direcție sănătoasă. Chiar dacă mai am unele zvâcniri , mă liniștesc și mă las condusă.
4. Când fac asta, mă simt în SIGURANȚĂ
Știu că el are grija de mine, de copii, că va lua mereu decizia bună pentru binele nostru ca familie, că nu-și va urmări propriul interes, ci mereu ne va pune pe primul loc. Cum să nu te supui ușor când știi cât îți este de bine? De ce să fac pe șefa, când soțul meu mă protejează și-mi vrea binele cu toată ființa lui?
„Văzut-ai măsură a supunerii? Ascultă și măsura dragostei. Voiești să se supună ție femeia ca lui Hristos Biserica? Poartă de grijă și tu de dânsa, precum Hristos pentru Biserică. Și de va trebui să dai și sufletul pentru dânsa, chiar să te zdruncini de nenumărate ori, fie să suferi și să pătimești orice, să nu te lepezi..”
5. SLUJIRE
Soția este, înainte de toate, pusă să-și slujească familia; soțul, copiii, casa, toate sunt date în grija femeii, iar responsabilitatea aceasta pe mine personal nu mă umilește, nu-mi reduce din valoare, ci dimpotrivă, mă onorează!
Citește și: 4 măsuri de siguranță pentru familia ta
6. BINECUVANTARE
Atunci când fiecare își împlinește rolul dat de Dumnezeu cu responsabilitate, când discutăm orice lucru mai mic sau mai mare, când cooperăm în toate laturile vieții de familie, nu se poate întoarce decât binecuvântare! Adeseori, suntem puși în fața unor alegeri care ne pot influența viața foarte mult și vrem să alegem înțelept varianta bună; atunci discutăm, analizam, întoarcem problema pe toate părțile. Când suntem amândoi pe aceeași lungime de undă, am observat în timp că hotărârile sunt bune.
„Dragostea căsătoriei este un lucru ce întrece orice avuție, căci niciun lucru (afară de bunătățile cerești) nu este mai de preț decât a fi iubit de soție și a o iubi pe ea.”
(toate citatele sunt din Sf. Ioan Gură de Aur)
Voi cum vedeți supunerea? Binecuvântarea sau chin?
