Pe verticală ne putem deplasa în spațiu în 2 direcții. În sus sau în jos. Să cobori e de multe ori facil, însă să urci e deseori foarte anevoios. Finalitatea efortului e de cele mai multe ori răsplătită din plin. Vârful unui munte bate orice vale. Aerul, priveliștea, cerul, orizontul, lumina, satisfacția sunt recompensa celui ce urcă pe munte.
La fel și în ceea ce privește viața noastră cu valorile și principiile ei, cu împlinirile și succesele ei. Putem coborî standardele, ajungând la cote mediocre în viața personală sau putem aspira spre ceva mai înalt, mai împlinitor.
Să aluneci în jos nu necesită efort, ci doar o oarecare delăsare, indiferență, conjunctură nefastă, pasivitate, „prieteni buni” care să te tragă cu ei, 2-3 vicii, o poftă sau patimă scăpată de sub control etc. Dar ca să urci necesită „calorii” arse, efort, voință, determinare.
Am învățat de la un preot că nu trebuie să fiu mulțumit în viață să am doar o viață bună, ci să caut una excelentă. Spunea el: „Eu nu îți doresc să fii bun în ceea ce faci. Nu. Îţi doresc să atingi excelența în munca ta, în slujirea ta, în familia ta, în viața ta.” Dar ce înseamnă, focalizat pe familie, să ating excelența? Să nu am doar o familie bună, ci una excelentă? Să nu fiu doar un soț bun, ci unul excelent? Să nu fiu doar un tată, ci să fiu tatăl excelent? De ce să depun efort suplimentar când sunt atâtea alte lucruri și proiecte personale neterminate? Merită? Nu ajunge cât am făcut până acum pentru familie?
Nu realizăm ce pierdem decât atunci când pierdem totul și rămânem cu regrete veșnice, când descoperim prea târziu ce comoară am avut lângă noi sau ce lucruri frumoase am fi putut și noi experimenta în familia noastră. „Regretele” și „prea târziu” nu sunt în vocabularul celor care vor mai bine, vor mai mult, care vor excelența în familie. Țintești puțin realizezi puțin. Țintești înalt realizezi mult. Dar și când țintești sus e bine să te uiți la partea plină din pahar și să te bucuri de ea.
Ce dorești să ai? O familie care merge spre divorț sau una care merge spre excelență? Sau poate te mulțumești că „e bine și așa”? Care e direcția spre care se îndreaptă familia ta? Divorțul nu trebuie neapărat legiferat… sunt mulți care stau în aceeași casă mare, frumoasă, dar sunt departe unul de celălalt ca luna de soare. Clipele trec, ceasurile trec, zile și anii la fel… Cele mai mari realizări nu vor fi niciodată cele profesionale, cele pecuniare, cele publice, ci cât ai investit și reinvestit în familia ta, în partenerul tău de viață, în copilașii tăi și în nepoții tăi. Succesele din afara familiei nu vor putea compensa niciodată eșecul din sânul familiei.
Într-o lume atât de dinamică, tehnologizată, progresistă familia noastră merge în jos sau în sus? Ne simțim noi responsabili de familia noastră? Se dezvoltă lucruri frumoase, noi, importante între membrii familiei? Se consolidează relațiile dintre ei? Se înmulțesc clipele frumoase și memorabile cu ei? Crește calitatea timpului petrecut împreună? Știm să lăsăm de la noi de dragul celuilalt? Accentul cade mai mult pe ÎN familie decât pe ce este ÎN AFARA familiei? Pe lista priorităților personale unde e familia faptic?
Iată câteva teme de meditație pentru cine dorește să arate mai mult iubirea pentru propria familie și să aibă o familie excelentă într-o lume ce și-a pierdut busola.
Liviu Baltă
