În ultimii ani, odată cu era emancipării femeilor, acestea pot rezolva aproape orice din chestiunile rezervate, până nu demult, bărbaților. S-a pierdut exclusivitatea undeva prin secolul trecut. Nu știu dacă reprezentantele sexului frumos se simt mai bine, mai împlinite, dar știu că se simt mai împovărate. În consecință, mai stresate. Fiindcă după ce performează la locul de muncă, sunt așteptate la serviciul de după serviciu – acasă, în familie. Cu alte cuvinte, ele au două joburi full-time, ba, unele, chiar trei, în căminul lor fiind deopotrivă soții și mame.
Mai mult decât atât, ele sunt o categorie specială a umanității, sunt și sexul mai slab. Sfântul Petru numește femeia un „vas mai slab”, originalul din greacă fiind „asthenes”, ce a dat în română cuvântul „astenie” – o stare de oboseală prelungită, de slăbiciune fizică, de irascibilitate și de proastă dispoziție. Ce portret? Cuvântul este derivat cu sufixul „a”, „stenia” însemnând putere, energie, forță. Bărbații sunt, de obicei, categorisiți ca fiind stenici, puternici, forțoși. Femeile, vase mai slabe. Câteodată clachează. Sunt cuprinse de emoții. Își manifestă gălăgios tristețile. Insatisfacțiile. Frustrările. Își exhibă furtunile interioare. Și generează taifunuri exterioare. Sau plâng mocănește. Sau răbufnesc verbal asupra tuturor, dar, în special asupra copiilor. Doar ei sunt la baza lanțului trofic familial. Apoi realizează că au greșit și își propun să nu mai repete isprava. Dar rețelele neuronale sunt ditamai autostrăzi.
Obiceiurile s-au instalat adânc în tiparele cotidiene. Ciorapii aruncați prin cameră, mâncarea împrăștiată pe masă (și dedesubtul ei), muzica dată prea tare, nota slabă de la școală, întârzierea soțului, falimentul gastronomic al prăjiturii eșuate pe țărmul blatului, geamurile și oglinzile amprentate criminalistic, paturile nefăcute, dulapurile gemânde și alți o mie de factori declanșatori sunt doar scânteile care aprind fitilul. Întrebarea e următoarea: ce să faci pentru a stinge flama în scurtul drum spre butoiul cu pulbere emoțională? Ce să faci ca să nu explodezi? Iată câteva sugestii. A fi luate în seamă cu circumspecție fiind venite de la un bărbat.
În primul rând, inventariază cauzele!
Cunoaște-te pe tine însăți. Vezi ce te face să fii irascibilă. Analizează-ți aspirațiile și nu lăsa ca dorințele neîmplinite să fie cauzatoare de conflict. Viața poate fi o armă letală atunci când se apasă pe trăgaci, deci vezi ce poate declanșa focul înainte ca să faci boom.
În al doilea rând, comunică pe timp de pace!
Degeaba o faci în timpul războiului. Odată stârnit meciul emoțional, nu mai poți gândi rațional. Trebuie numaidecât să înscrii. Să câștigi. Să îl bați pe adversar. Ești pe teren și doar aplici automatismele urii. Învățate în ani de zile. Faci o mulțime de greșeli. Doar știi! Cuvinte grele, acțiuni necugetate, relații afectate. Vorbește cu copiii tăi, ei suferă cel mai tare, sau cu soțul, plasa ta de siguranță, despre „toanele” tale. Explică-le cum te pot ajuta și cum te pot încurca. Expune-le varianta ta în relație cu povestea asta. Ascultă-i și mergeți înainte pentru a cuceri noi teritorii ale păcii.
În al treilea rând, ia o pauză!
Da. Ia o pauză! Atunci când se adună norii peste situația în care te afli, retrage-te din calea furtunii. Specialiștii spun că ai nevoie de nouăzeci de secunde din momentul în care regiunile cerebrale din creierul tău generează emoția până în momentul în care elemente chimice eliberate în corpul tău se disipează. Retrage-te undeva pentru câteva momente. Ține gura închisă și urechile blocate pentru câteva clipe. Va trece furtuna. Va fi din nou bine.
În al patrulea rând, ia o altă pauză!
Da. Păi, vei spune, n-am luat deja una? Și ce dacă? Două pauze sunt mai bune decât una. Dar acum mă refer la altceva. La ce? La o vacanță sau cel puțin la un weekend deconectant. Ai nevoie de o reîmprospătare a forțelor. Ceea ce spuneam la început e extrem de adevărat. Tu ai două joburi. De aceea trebuie ca să ai și două vremuri de relaxare adecvate. Pentru noi, vacanța în familie este sfântă. Avem timp de calitate. Ne apropiem unii de alții. Ne simțim bine. Și e plăcut.
În al cincilea rând, roagă-te!
E cel mai important. Adevărata putere vine din interior. Iisus spunea că cei care cred în El dețin un rezervor special în inimile lor din care curge apă vie (cf. Ioan 7:38). Adică putere. Energie pentru ca și alții să se răcorească din apa lor. Și pe câți nu trebuie ca să-i saturi tu zilnic! Ești mamă si soție, ai nevoie de un Tată. Nu poți să faci totul singură. Te sfătuiesc să te umpli de har divin prin rugăciune. Aruncă pe umerii Lui poverile tale (cf. 1 Ptru 5:7). Dumnezeu te înțelege. Și vrea să te ajute. Așa e El. Un Tată bun care jubilează când fiica Sa îl caută pentru a-i plânge la piept, pentru a-i cere ajutorul, pentru a celebra succesele. Roagăte, deci zilnic.
În final, îmi amintesc de o vorbă genială pe care o spune adesea Matias, mezinul nostru, atunci când emoțiile îl copleșesc: „M-a luat valul, mami, dar și pe tine te mai ia câteodată.” Are ce are cu valurile. Sunt cam redundante. Ca la mare, ce mai? E drăguț din partea lui că recunoaște. Are și un tip de inteligență lingvistică și nu te prea poți supăra pe el. Dacă-i auzi și tonul! Nu poți decât să îl ierți. Dar e și mai plăcută situația în care Matias, sau mama lui, sunt pe val. Nu sub el. Ca niște surferi splendizi, care pot profita de energia mării în folosul lor.
Dragile mele, vă doresc să plutiți în siguranță prin furtunile emoționale ce vă stau în față. Problema nu e dacă vor veni, problema e cum le veți depăși.
Succes!
Gabriel Braic
