Cum să disciplinezi copiii mai mari?

Cu mult înainte de a părăsi practica medicală, citisem fiecare carte a doctorului Dobson despre creșterea copiilor și cele despre cum să fii un bun părinte.

Raluca (soția mea) și cu mine ne simțeam ca și cum am sta la picioarele lui de fiecare data când citeam – și reciteam- un capitol din cartea „Îndrăznește să disciplinezi” sau „Copil cu voință puternică”.  Din scrierile lui, am extras 6 principii cheie, pe care le-am subliniat și care doresc să le dezvolt în cele ce urmează:

1. Stabilește limitele înainte ca acestea sa fie forțate!

Adolescenții au dreptul de a ști care comportament este acceptabil și care nu. Asta înainte ca ei să fie trași la răspundere din cauză că încalcă regulile. Nu îi poți spune „Trebuie să vii acasă până în ora 11 seara” fără a-i explica care sunt consecințele pentru 15, 20 de minute sau o oră întârziere.  Dacă v-a fi taxat la minut, spune-i aceasta. Dacă îi vei acorda un timp de 15 minute de răgaz înainte ca ei sa fie întârziați în mod oficial, comunică-le asta! Oricare ar fi cazul, spune-le cu mult înainte care sunt consecințele unei astfel de întârzieri.

2. Evită să le ceri lucruri imposibile!

Desigur că toți părinții și-ar dori ca copiii lor să aibă note mari și nota zece la purtare. Dar foarte putini adolescenți sunt capabili de a fi străluciți în sala de clasă. Chiar și în era noastră de inflație ridicată, zecele pe linie este un eveniment rar. Pe de altă parte, unii tați vor sa retrăiască momentele lor de glorie din trecut. Așa că pun foarte mare presiune ca fii lor să fie jucători de fotbal calificați. Când de fapt, ei ar trebuie să contribuie în echipa părinte-copil cu suport. Părinții ar trebui să seteze un standard. Dar este nevoie de un părinte grijuliu pentru a-l așeza îndeajuns de sus pentru a-și împinge adolescentul/a să își dorească mai mult fără să îi afecteze ego-ul.

Ți-ai pus întrebarea dacă adolescentul tău face performanță la nivelul normal al darurilor pe care le are? Dacă răspunsul este da, ai stabilit standardul la nivelul corect.

3. Fă diferența între iresponsabilitate și voință sfidătoare

Adolescenții se pot comporta în mod ciudat câteodată sau precum mici meschini . Există o diferență între iresponsabilitate, cum ar fi să lași geamul mașinii deschis peste noapte pe timp de furtună, și o atitudine sfidătoare. Spre exemplu când vine acasă după miezul nopții, când el știa foarte bine că trebuia să fie acasă cu o oră înainte. Aici poți acorda har. Har din Dumnezeu. Pentru a discerne care au fost motivele de neglijență sau sfidare ale copilului tău.

4. Când ești sfidat, răspunde cu decizie și confidență.

Prin intuiție, cunoști diferența dintre iresponsabilitate și sfidare și atunci când copilul tău „sare calul”, trebuie sa îi răspunzi cu blândețe.

Autorul sugerează ca „atunci când copiii îți dau de înțeles că, căută motiv de ceartă, fii înțelept și nu îi dezamăgi!” Când au loc confruntări față în față, este extrem de important să știi din timp cum vei reacționa – și să o faci încrezător în tine.

5. Oferă siguranță și explicații după ce confruntarea ia sfârșit

Îți amintești când îți îmbrățișai copilul atunci când era mic pentru a-l asigura că totul avea să fie în regulă după ce lua câte o palmă ? Nu îi bați pe adolescenți, evident, dar tot au nevoie sa audă de la tine că îi iubești. Le poți aminti metodele prin care pot evita corecție și pedeapsă pe viitor. Adolescenții au mereu nevoie de siguranța, de afecțiune după momentele de disciplină.

6. Lasă ca dragostea să te ghideze

Nu ajută cu absolut nimic să vă întreceți într-un meci de țipete. Desigur, adolescenții vor face lucruri care te vor supăra, dar trebuie să îți menții calmul. În acești puțini și ultimi ani cât rămân sub acoperișul tău, ai o oportunitate puternică pentru a întipări un model adult de a rezolva conflictele, acesta fiindu-le de ajutor la locul de muncă și în relațiile lor viitoare.