Încă de când erau mici copiii noștri, soțul meu a spus frecvent că una dintre fiicele noastre seamănă cu el. Amândoi au spirit de observație, remarcă detaliile și au un mod asemănător de a se confrunta cu sentimentele lor. De fiecare dată când soțul meu menționa aceste caracteristici, fiica noastră se mândrea că moștenește aceste calități. Eu îmi doream să mă bucur de această legătură dintre ei doi care i-a apropiat în mod evident unul de celălalt. Însă ceea ce simțeam de fapt era distanța care creștea din ce în ce mai mult între mine și fetița mea. În loc să mă bucur de punctele comune frumoase pe care ea și tăticul ei le împărtășeau, mă gândeam la toate diferențele dintre noi două. Am început să mă îngrijorez că nu vom putea crea o legătură sau că nu vom putea comunica ușor odată cu înaintarea ei în vârstă.
Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că toate aceste senzații puteau de fapt să rănească relația cu fiica mea. Din fericire, mi-am dat seama de pericol înainte ca să intervină alte neînțelegeri între noi două. Însă în calitate de părinte experimentat în relația cu un copil diferit în personalitate sau care manifestă alte interese față de mine, am învățat că aceste aspecte pot să creeze între copil și părinte o distanță nedorită. Mai ales când e vorba de caractere diferite, cel mai probabil vor fi și alegeri diferite din orice puncte de vedere. Iată câteva sfaturi pentru a crea o punte de legătură înainte ca distanța să fie prea mare pentru a mai putea face ceva în privința aceasta.
Remarcați asemănările
Se poate ca voi și copilul vostru să vă asemănați mai mult decât ați credea. Poate că el e un șoarece de bibliotecă, iar voi tot ce ați făcut în ultima vreme a fost doar să vă citiți mailurile. Asta e bine – diferențele și asemănările pot să existe pe ambele părți. Dacă vă concentrați pe diferențe, acele deosebiri vor părea gigantice. Însă poate voi și șoarecele vostru de bibliotecă aveți același simț al umorului, aveți aceeași pasiune pentru drumeții sau vă place să discutați despre evenimentele curente. Eu și fiica mea observăm lumea și ne exprimăm diferit, însă amândurora ne place muzica, să jucăm jocuri de societate și împărtășim aceeași credință. Legăturile dintre noi două sunt mult mai puternice față de orice alte diferențe care ar putea să ne despartă.
Admirați punctele forte
Când vă dați seama că copilul vostru este diferit de voi, gândiți-vă că se poate ca el să aibă un punct forte unic. Fiica mea este foarte sociabilă, iar capacitatea ei de a-și face prieteni îmi amintește de timiditatea mea din copilărie. Pot să aleg între un sentiment de invidie sau unul de admirație pentru personalitatea ei atractivă. O pot observa cum se comportă cu oamenii din jurul ei și să încerc să fiu mai extrovertită și să abordez mai mult lumea. Când vedem caracteristicile copiilor noștri ca puncte forte, suntem mult mai capabili să găsim o punte de legătură cu ei, chiar dacă se poate ca noi să nu avem acele trăsături.
Învățați să colaborați
Familiile care învață să scoată în evidență punctele forte și talentele în mod reciproc sunt unite și învață să se aprecieze unii pe ceilalți în ciuda deosebirilor dintre ei. Copilul vostru cu caracter diferit se poate să fie cel care vă va ajuta într-o problemă în care v-ați împotmolit sau cel care să vă scoată din monotonia de acasă sau de la lucru. Cu toții suntem înzestrați cu daruri unice pe care să le împărtășim înspre binele tuturor. Câteodată perspectiva pe care o puteți vedea, uitându-vă prin ochii altuia, este tocmai ce aveți nevoie pentru a produce o schimbare în viața voastră.
Scoateți în evidență binele din deosebirile dintre voi
Într-o cultură construită doar pe comparații cu greu reușim să ne vedem egali, având în vedere diferențele dintre noi. Remarcăm oamenii care au talente pe care noi nu le avem și ne-am dori să avem viața lor, și nu a noastră. Însă această lume are nevoie de diferențe, iar copiii noștri ar trebui să ne audă spunând acest lucru. Pentru a descrie un grup de creștini, apostolul Pavel îî aseamănă cu un trup cu mai multe mădulare, care lucrează împreună pentru binele întregului trup. Când computerul vostru se stinge, iar copilul vostru, care știe informatică, îl repară, ar trebui să fiți recunoscători că ei au daruri ce voi nu le aveți! Diferențele noastre ne îmbogățesc, aducând profunzime și culoare experiențelor noastre.
