Când auzeam părinții plângându-se că ai lor copiii preferă haine, ghiozdane, papuci, penar, umbrelă, cană, de toate, cu personajele lor preferate mi se părea că sigur, aia sunt copii răsfățați. Altfel nu aveau cum să ajungă acolo.
Am încercat să cercetez un pic problema și să vedeți ce lucruri interesante am aflat.
Am aflat că în toată problema, părinții ar fi de vină. Și nu prin faptul că le-au oferit de toate, ci alta e cauza. Citește în continuare și vei afla.
Cu ceva ani în urmă, am organizat acasă la noi ziua fetiței mele. Am invitat câteva prietene, cu copii de vârsta alor mei, (ca să aibă copiii cu cine să se joace) am pregătit ceva simplu de mâncare și am făcut un tort. Sara, era încântată. Și-a pus o rochie frumoasă și aștepta musafirii. Mămicile mă întrebaseră dinainte ce ar fi potrivit să-i cumpere cadou. Le-am comunicat că nu aș dori jucării că au destule. În acest caz marea majoritate a celor care au venit au cumpărat hainuțe, care de care mai deosebite și cu personaje din desene animate și povești. Sara, le recunoște pe unele dintre personaje. Care nu le recunoștea, i-am povestit eu despre ele. Ziua a decurs frumos, cu toții ne-am bucurat și ne-am simțit bine împreună.
A doua zi dimineața, când trebuia să ne pregătim de gradinița, ne reluasem ritmul. Eu, pregăteam frumos hainuțele care le consideram potrivite, încă de seara. Dimineața ne îmbrăcam, fără nici un comentariu.
Într-o dimineața, Sara se trezise mai mofturoasă. Cel mai probabil, nu dormise suficient și a început să plângă că astăzi nu vrea la grădiniță. Era obosită. Însă eu, trebuia să merg la lucru, trebuia s-o conving. Am început s-o iau în brațe, s-o iau cu frumosul. În cele din urmă am început să-mi arăt încântarea pentru frumoasa ei bluziță cu Mica Sirenă. A răspuns imediat pozitiv. Apoi fără să-mi dau seama, câteva zile la rând i-am subliniat de fiecare dată când am avut ocazia ce bluze frumoase cu personaje din desene animate are. Era încântătă să poarte zilnic câte una din bluzele ei preferate. Până atunci nu avea bluze preferate. Nu avea niciodată preferințe cu ce să fie îmbrăcată. Într-o dimineață, când i-am pregătit o bluză simplă, fără personaje, a început să-și exprime nemulțumirea. Nu-i mai plăcea dintr-o dată. Cu greu am convins-o să meargă așa la grădiniță.
Într-o altă zi era tristă că ea nu are bluză cu Elsa cum are o colegă de-a ei. Mai mult decât atât, eu eram personajul negativ care îi impunea cu ce să se îmbrace și aș fi fost rea că nu îi cumpăr ce au colegii ei.
M-a întristat. Dar am realizat imediat că era vina mea. Eu i-am bagat în cap lucrurile astea. Prin sublinierile mele. Până atunci ea nu avea nici o problemă cu ce este îmbrăcată. Mi-am recunoscut vina și mi-am zis: „Indiferent cât mi-ar fi de greu, tot eu v-a trebui să-i scot obiceiul acesta negativ din comportament.” Cum? Nu știu! Dar, voi munci să repar greșeala.
Am început să-i subliniez tot mai mult că toate hainele sunt frumoase. Nu toți copiii pot avea haine la fel, cu aceleași personaje. I-am spus că atunci când cumpărăm ceva ne uităm în mai multe magazine, vedem unde găsim ceva potrivit la un preț bun și apoi cumpărăm. Dacă cumpărăm lucruri scumpe, nu ne vor mai rămâne bani să luăm și ceva dulce sau mâncare. Am încercat să-i explic care ar fi echilibrul. Și am reușit. Am încercat apoi să-i dau valoare și încredere. Spre exemplu când mergeam în supermarket să cumpăr ceva, eu știam exact ce vroiam, de la ce firmă, care sunt prețurile, etc. Însă o întrebam și pe ea, doar ca să o fac să se simtă capabilă și importantă. În final, îi explicam motivele pentru care alegeam un anumit produs.
Se bucură tare mult acum să facem lucruri împreună. Mereu mă întreabă: „Mama, astăzi nu mai avem nimic de decis? Îmi place să ne consultăm..
Este încă o victorie pentru mine, ca și mamă. O victorie de care mă bucur. Nu știu ce provocări ne vor aștepta în continuare, însă îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi dă înțelepciune și mă călăuzește.
V-ați confruntat și voi cu probleme de felul acesta? Vă aștept să-mi scrieți în comentarii!
Cristina Turbuțan
