În graba cotidiană, cu care ne-am obișnuit, adesea credem sau presupunem că odraslele noastre cresc de la sine. Dacă sub aspect biologic este adevărat – de la o zi la alta sunt tot mai dezvoltați fizic – să fie la fel și psihologic ori spiritual? Misiunea noastră este să ne creștem copiii sub toate aspectele – inclusiv sub cel duhovnicesc! Dacă în alte privințe adesea ne bazăm mai mult pe ceea ce fac alții pentru ei, sufletul lor trebuie să reprezinte prioritatea noastră absolută!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, trad. din lb. rusă de Mariana Cașu, Editura de Suflet, București, 2017, la pp. 34-35 se specifică următoarele:
„Străduiți-vă să le oferiți copiilor o educație creștinească veritabilă, fără să vă pese de gura lumii. Descoperiți-le toate înțelesurile creștine, deprinzându-i cu legile vieții creștinești și sporindu-le dragostea pentru Biserica lui Dumnezeu și pentru toate rânduielile bisericești. Astăzi copiii sunt învățați multe lucruri, fără să fie luate în considerare făgăduințele creștine date la botez și răspunsul ce avem să-l dăm înaintea lui Dumnezeu. Iată ce timpuri am ajuns. În localuri, ei nu devin ceea ce ar trebui să fie. Cu toate acestea, nu putem gândi că tot ce i-am învățat (în familie, bineînțeles) este iremediabil, pierdut, fără sens. Tot ce i-am învățat rămâne în ei și la vremea potrivită, aduce rod. Nu cedați, acționați cum puteți, ca ei să nu se abată de la calea cea dreaptă; iar succesul – de la Dumnezeu este! Rugați-vă! Ajutați-i pe cei nevoiași mai mult, încredințându-i pe copiii voștri rugăciunii lor. Rugăciunea părinţilor este foarte puternică.
Vă doriți ca fiii voștri să aibă o viață bună, dar lui Dumnezeu nu-i încredințați nimic. Toate trebuie să le oferiți lui Dumnezeu, fără să încetați, desigur, grija voastră pentru copii, dar care să fie cu măsură. Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, atunci ce le veți putea voi face cu puterile voastre slabe? Oare nu-i va privi Domnul dezinteresat din cauza grijilor voastre exagerate?
Să-l lăsați pe Dumnezeu să decidă viitorul copilașilor voștri și le va fi bine. Voi doar să-i educați, iar Dumnezeu le va aranja viața. Dacă educația este fără cusur și nu ați greșit în acest sens, atunci nu vă chinuiți, deși este cu neputință să nu vă întristați. Încredințați toate ale voastre lui Dumnezeu și acoperiți-le cu rugăciuni fierbinți: Facă-se voia Ta, Doamne!”
Educația copiilor este percepută – în general – ca fiind rezultatul unui parteneriat dintre părinți și alte persoane sau alți actori sociali!
Când vorbim în particular despre educația religioasă, aceasta reprezintă urmarea unei conlucrări dintre părinți și harul lui Dumnezeu. Începând cu Sf. Botez, când părinții își încreștinează copilul, este absolut necesar să existe această conlucrare. De altfel, instituția familiei este instrumentul primordial menit de Dumnezeu pentru educația duhovnicească a pruncilor. Nu este suficient ca părinții să le asigure acestora doar hrană biologică, ci trebuie să se îngrijească și de hrana necesară sufletului. Acesta crește odată cu trupul, având nevoile sale. Iar acestea nu vor fi niciodată satifăcute în fast-food-urile sau în mall-uri de astăzi. Hrana sufletului și o dată cu ea maturizarea duhovnicească trebuie să o asigure părinții!
