Nu o dată, în calitate de părinți, cei mai mulți am asistat la astfel de scene. Uneori am procedat corect, alteori am greșit. Dorim să vă focalizăm atenția asupra a trei strategii care credem că vă vor ajuta să gestionați mai bine astfel de situații! Dovedind răbdare și perseverență, fiți convinși că Dumnezeu vă va da înțelepciunea de a alege cele mai potrivite atitudini, gesturi și cuvinte care să modeleze comportamentele copiilor dumneavoastră!
Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 341-344):
-
Metoda „a învăța să”
Trebuie neaparat să-i despărțiți, să-i opriți. Să faceți asta iar și iar. Și aici este mult mai importantă constanța decât forța și intensitatea ei emoțională. […] explicați-i de fiecare dată celui mic ce simte în acel moment partea vătămată, cum ar fi dacă ar face schimb de locuri în acel moment.
Să știți că rezultatul nu va fi imediat. Și iată de ce: copilul se dezvoltă în salturi. Făcând de fiecare dată apel la sentimentele lui, nu faceți decât să așteptați momentul potrivit. Acesta va veni negreșit – acel moment când copilul va fi gata să vă recepteze cuvintele, când acestea îi vor ajunge în suflet și îi vor schimba viziunea asupra lumii.
Citește și: Mami, nu vreau să vă certați
Tocmai acest moment e foarte important! A-l pierde este o greșeală dintre cele mai serioase, care aproape că anulează toate eforturile voastre. Când anume va veni acest moment și ce anume îl va provoca, asta nu se știe, dar tocmai atunci va fi nevoie de cuvintele voastre despre sentimentele celuilalt, despre compasiune. Totuși, întrucât oamenii nu sunt în stare să prevadă când va veni momentul respectiv, merită să-i vorbiți copilului mereu despre acest subiect. Încercați tot timpul!
-
Metoda „a nu învăța să”
Adeseori copiii dau dovadă de cruzime nu numai fiindcă sunt capabili de ea, ci și fiindcă văd exemple ale ei la televizor. […] Totuși, oricât am vrea să dăm toată vina pe acest aparat casnic, pe copii îi educă în primul rând familia. Dați-i copilului un ursuleț de pluș și puneți-l să-l certe. În intonații, în gesturi, în alegerea expresiilor vă veți vedea în primul rând pe voi înșivă, nu pe Omul- Păianjen. Tocmai voi sunteți pentru copil principalul furnizor de cunoștințe despre lume în general și despre relațiile dintre oameni în particular.
-
Metoda „a învăța, dar altceva”
Soluția cea mai simplă ar fi înlăturarea factorului de stres care îl determină pe copil să se poarte astfel, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Tații și mamele trebuie să încerce atunci să petreacă mai mult timp cu copilul, străduindu-se să-i mute atenția de la situația care îl frământă la altceva, care-l interesează și este confortabil pentru el, de exemplu un sport.
Este adevărat că violența generează de obicei violență. De aceea, nu reacționați cu aceeași monedă la gesturile, cuvintele sau atitudinile violente ori greșite ale copiilor dumneavoastră. În calitate de adulți și de părinți, amintiți-vă mereu că trebuie să dovediți mai multă înțelepciune decât ei. Nu este constructiv să reacționați emoțional! Dovediți calm, cât se poate de mult calm… Aceasta va fi o lecție neprețuită pentru copiii!
Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate
Totodată, nu uitați să le dezvoltați cât se poate de mult empatia, adică atitudinea de a se pune în papucii celuilalt. Chiar și atunci când nu le veți fi alături, atitudinea empatică va fi cel mai puternic inhibitor al oricărei atitudini violente.
Vă dorim mult tact în gestionarea tuturor scenelor de violență generate de copiii dumneavoastră!
Sursă foto: https://www.psychologytoday.com/
