Trebuie să recunoaștem că trăim într-o societate care tinde să creadă tot mai puțin în adevăruri absolute. Totul devine relativ! Orice este pus în discuție, chiar și conceptele pe care s-a clădit societatea vreme de secole. Nu ştim unde va duce acest macro-experiment social. În ultimă instanță, cât timp libertatea mai este considerată o valoare fundamentală să nu ne temem să dorim familiilor noastre stabilitatea pe care o oferă fundamentele de veacuri ale creștinismului!
În cartea Criza familiei (pp. 90, 93, 96), apărută la Editura Sophia în 2011, Vasilios Thermos scrie următoarele:
„Schimbările fundamentale sau foarte dramatice din familie nasc situații răvășitoare pentru copii. Sunt destui copii care se simt sufletește mai aproape de oameni cu care nu au în comun decât o legătură juridică, neavând nicio implicație biologică. De altfel, familiile de astăzi, mai mult ca oricând, sunt caracterizate de confuzii în termeni de vârstă, generație, sex, rol și altele. Această confuzie afectează, în mod real familia, aflată într-o criză continuă. Ea nu are nicio şansă fără soluţii concrete. (…)
În antiteză cu ritmurile line și monotone ale trecutului, mozaicul familiei în epoca noastră se compune din bucățele din ce în ce mai colorate și stridente. (…) Avem nevoie să reflectăm mult mai serios asupra acestei probleme și să acționăm responsabil, la niveluri diferite (ca soți, ca părinți, ca cetățeni), dacă vrem să ne construim un loc mai bun. Imaginea lui Mâine nu poate fi creată din foi volante proiectate pentru fotoliul de spectator, ci trebuie creată în comun, prin conlucrare. Suntem parte a problemei și, ca atare, suntem și parte a soluției.”
Probabil nu greșim dacă spunem că trăim astăzi o tiranie a minorității, la nivel macro-social! Tot mai mult ceea ce gândesc sau doresc câțiva trebuie să devină o regulă pentru toți ceilalți. Dacă împotriva acestor schimbări nu mai prea avem ce face, să acţionăm cum mai putem la nivelul familiilor noastre.
Mai mult ca oricând, trebuie ca – în calitate de familii creștine – să ne învățăm copiii că cele mai multe dintre confuziile care se seamănă în mintea lor, chiar prin educația de masă, nu sunt corecte. Bărbatul este bărbat, nu femeie, iar femeia este femeie, nu bărbat – și exemplele pot continua. Desigur, este complet greșit să-i învățăm aversiunea față de cei care gândesc altfel, însă este dreptul nostru să nu permitem acestei confuzii să-și facă loc în sufletele lor. La fel, copiii noștri trebuie să învețe de la noi – nu de la alții – că familia este indisolubilă, că fidelitatea față de partenenerul de viață este o valoare fundamentală, precum și toate celelalte principii creștine nenegociabile.
