Când întâiul nostru născut a intrat în clasa a șasea, eram profesor în școala lui, pentru clasa elevilor cu foarte mari riscuri de a rămâne repetenți. Ii cunoșteam profesorii, directorul îmi era un aliat, eram conștient de toate punctele problematice și Marius avea permisiunea de a veni în biroul meu atunci când avea nevoie de ajutor. Chiar și cu toata această susținere, generala a fost o perioadă grea. Elevii se confruntă cu negocieri între ore pe holuri, dureri de creștere, stânjeneală, descoperirea sexului opus, responsabilități noi, corpuri schimbătoare, și multe multe altele.
Școala generală este una din experiențele înspăimântătoare dar inevitabile ale creșterii. Mai apoi, vine rândul copiiilor noștri să se confrunte cu ea, și dintr-o dată uităm tot ceea ce știam cândva. Nu exagerăm prin a spune că, cu câte știm mai multe, cu atât suntem echipați mai bine pentru a le fi de ajutor; iată dorințele oricărui elev de generală.
-
Sunt încă băiețelul/fetița ta
Copilul tău experimentează o perioadă de confuzie, trecând de la stagiul de copil la unul de adult în lumea reală. Probabil că nu o să îți spună aceasta direct, dar copilul tău vrea ca tu să conștientizezi că este vulnerabil, și încă are nevoie de tine, și că creșterea subită nu a schimbat cu nimic faptul că încă are nevoie sa fie îmbrățișat înainte de culcare din când în când.
Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate?
-
Vreau să îmi pui întrebări
Chiar dacă are o atitudine de ‘le știu pe toate’, copilul tău are nevoie disperată de îndrumarea ta. Vrea să îți povestească ce se întâmplă în viața lui de zi cu zi. S-ar putea sa se încrunte atunci când îi pui întrebări. Dar în timp ce fac aceasta și își dau ochii peste cap, speră să le mai pui o întrebare și să nu te lași bătut.
-
Am nevoie înverșunată de încurajare
Copilul tău este conștient de sine. Însă ce îi lipsește este încrederea de sine. Pe lânga aceasta, are nevoie sa simtă că aparține unui întreg. Prin urmare, când se stabilizează situația lor la școală, copiii tăi vor începe să creadă că fiecare profesor și părinte îi are în vizor. Încearcă să incluzi măcar câteva exemple de afirmații pozitive la fiecare episod de acest gen.
-
Hărțuirea în școli este reală și vrem să înceteze
Mulți profesori se prefac că nu observă pur și simplu pentru că nu vor să fie deranjați sau sa se complice. Este important de știut că hărțuirea nu înseamnă doar îmbrânceli pe holul școlii. Înseamnă și rasism, sexism (hărțuirea sexuală are loc deja în generală), remarci jignitoare, comentarii denigratorii, vandalismul proprietăților personale, intimidare și exludere evidentă. Dar nu vei ști ce se întâmplă, dacă nu întrebi. Și profesorul nu poate fi un aliat dacă nu știe ce anume te îngrijorează. Copilul tău vrea sa simtă protecția și prezența ta într-un fel sau altul. Trebuie să îi transmiți că iei problema aceasta în serios.
CItește și: Părinților, nu-i mai umiliți pe copiii voștri!
-
Mi-aș dori să te văd mai des la școală
Fie că îți vine să crezi sau nu, copiii tăi vor sa fie conștienți de prezența ta. Le este dor de tine în timpul zilei, și vor să vadă dovezi cum că ești implicat. Copilul tău nu numai că va crede că ești de gașcă, dar va fi și mândru de tine. Fiilor tăi le place prezența ta în curtea școlii, dragă tată, și vor ca tu să le cunoști prietenii. Este pur și simplu o metodă de a le oferi un nivel de siguranță pe care poate nu vor admite niciodată că au nevoie!
