Viața este ca o sinusoidă. Este inevitabil ca problemele să apară.
Ce facem însă când copilul nostru nu mai vrea să vină la Biserică. Sau să audă despre Dumnezeu?
Există o soluție eficientă pentru această problemă? Nu vă pierdeți cumpătul! Să nu vă pedepsiți copilul pentru că respinge ideea de religie. Aveți încredere în ceea ce face Dumnezeu mai mult decât în ceea ce puteți face dumneavoastră! Un lucru este cert: ca părinte sunteți reperul central al vieții lui, pe care trebuie să o modelați cu multă delicatețe!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 65) am găsit scrise următoarele:
„Puteți discuta cu el. Îndrăzniți! Totuși, să o faceți fără martori vorbindu-i direct inimii sale. Apoi, întrebați-l ce temeiuri are el pentru necredință. Și, după ce ați aflat, încercați rapid și cu finețe să neutralizați aceste păreri greșite. Descoperiți-le una după alta și dezrădăcinați-le pe toate. Datoria părinților este să-și înțelepțească fiii. De ce vă temeți? Cuvântul iubitor nu supără niciodată. Cuvântul răstit, autoritar nu aduce niciun rod. Odată cu risipirea îndoielilor, el va rămâne curat și astfel, îi veți propune temeiurile dumneavoastră, fără să i le impuneți însă. Doar îndepărtați-i îndoielile și rugați-vă cât mai mult. Dumnezeu îl va ajuta și sufletul său se va lumina.”
Foarte multe probleme – dacă nu majoritatea – se nasc ca urmare a unei comunicări deficitare pe care o avem cu copiii noștri. Inclusiv cele de ordin duhovnicesc.
De fapt, poate copilul nu vrea să mai vină la Biserică. Sau are o anumită aversiune față de religie nu doar pentru că nu o prea înțelege, dar și pentru că noi nu am comunicat suficient pe această temă. Pe de altă parte, tocmai dialogând cu el aflăm adevăratele probleme care îl îndepărtează de Biserică. Astfel putem să cerem specific lui Dumnezeu să ne ofere soluții sau instrumente de lucru pe care noi nu le avem ca să rezolvăm situaţia cu bine. Vom fi uimiți de ceea ce poate să facă rugăciunea, precedată de o comunicare deschisă și secondată de străduința sinceră de a fi partenerii lui Dumnezeu în creșterea copiilor noștri. Răspunsuri și soluții la care poate nici nu ne-am gândit sau la care am reflectat fără prea multă atenție le vom învăța de la El! Pentru aceasta însă, se cere să ne preocupe cu prioritate problemele duhovnicești ale copiilor noștri și să rezervăm timp pentru soluționarea lor.
