„Permite-ți-mi să vă dau un sfat: nu lăsați obsesia de a fi perfectă să vă înăbușe obsesia de a fi scriitoare. Uneori, autoexigența e o formă de paralizie.” (Care Santos)
Citind rândurile de mai sus, m-am gândit de câte ori gândurile noastre ne țin în loc și ne opresc dintr-o evoluție personală / profesională. Tânjim ani de zile să devenim altceva, să facem ceva nou, să creștem în vreun fel, dar stagnăm pentru că suntem prea panicați de frică sau eșec.
Când au „încolțit” primele gânduri firave legate de blog, acum mulți ani, s-au dezlănțuit „vânjoase” multe temeri și frici:
-nu sunt suficient de bună la scris sau exprimat idei;
-nimeni nu va fi interesat de scrisul meu
-ce va zicea lumea? / dacă mă fac de râs?!
-nu sunt încă pregătită; mai trebuie să studiez, să citesc.
-nu știu date tehnice (cum scriu o postare, cum o public, cum atașez poze, etc.)
-sunt doar o mama care crește copii; ce-aș putea împărtăși lumii?
Toate acestea m-au ținut pe loc mai bine de 5 ani, dar abia când am postat primul articol, am început să prind curaj; în sfârșit am început să lupt punctual cu fiecare temere și să mă eliberez. Rând pe rând, am lăsat toate gândurile care mă țineau:
-nu sunt scriitoare, nici lingvist, dar pot să citesc mult, să învăț să mă exprim cât mai frumos și mai coerent;
-timpul mi-a dovedit ca ceea ce scriu este interesant pentru unii, ba, mai mult decât mi-am putut imagina vreodată, pe alții îi ajută, îi încurajează, îi ridică;
-lumea va vorbi oricum; eu îmi fac treaba cu bucurie și accept critica constructivă cu mult drag. Sunt în creștere, mai am multe de învățat; cei care mă judecă, dar nu fac nimic în viața lor nu merită atenția, nici timpul meu;
-învățatul nu se termina atunci când începi ceva, dimpotrivă, continuă toată viața. Am învățat zilnic câte un lucru mărunt, care adunat cu ceea ce știam ieri, mă ajută azi să devin ceea ce-mi doresc mâine..
-nu am valeități tehnice, nici informatice, dar am prins baza blogging-ului destul de repede și continuu să învăț, să citesc, să mă dezvolt, mai mult singură și asta îmi dă multă încredere în mine;
-sunt o mama care crește copii, am ATÂT de multe de împărtășit lumii!!
Draga mea prietenă,
poate te gândești să începi o mică afacere; ți-ar plăcea să faci prăjituri sau decorațiuni, ai vrea să scrii pe blog, ai putea să coși rochii, te-ar interesa să devii reprezentant Usborne / Forever / Young Living, etc.
Vreau să te incurajez să te apuci de treabă!
Astăzi!
Nu mai amâna, nu te mai ingrijora de orice nimic, nu mai aștepta!
Sămânța, dacă nu e pusă în pământ nu are nicio valoare, nici nu poate să prindă rădăcină. Dacă nu începi de undeva nu ai cum să crești. Nu aștepta să citești tot ce se poate ca să te perfecționezi, fără să te apuci de lucru; nu ai cum să înveți și să crești dacă nu exersezi; nu poți să exersezi fără să greșești. Peste ani, privind în urma, vei descoperi că îndreptarea greșelilor ți-au adus un plus de înțelepciune și ți-au dat elan să mergi mai departe.
Te îmbrățișez cu drag și aștept să văd cum evoluezi!
P.S. dacă simți că ai darul scrisului și îți dorești un blog, te ajut cu mult drag să faci primii pași!
