În viața unei mame din păcate apar și momente în care copilul poate dezamăgi. Aici nu este vorba de scurtele momente în care copilul reacționează violent, atunci când nu obține o jucărie sau de atunci când se ceartă cu fratții/surorile. Ci de momentele în care acesta face sau spune ceva ce îți străpunge inima de durere și te face să te întrebi dacă ești o mamă bună sau dacă ai făcut tot ce trebuia ca să fi o mamă bună.
Au fost momente în care ai fost sunată de la școală să vii pentru o ședință în care să se discute comportamentul copilului tău care a încercat să arunce la toaletă tricoul de educație fizică a unuia din colegii lui? Sau copilul obedient care ascultă și învață, nu a trecut un test important la școală? Ori copilul tău, care este de obicei liniștit, face unele din cele mai proaste alegeri? Ce poți face atunci când aceste tipuri de situații te fac să devii dezamăgit?
-
Amintește-ți că dragostea motivează iar rușinea demotivează
Copilul poate să fi făcut ceva care să te pună într-o situație nu foarte comfortabliă. Însă indiferent de nivelul dezamăgirii tale, asigură-ți copilul că îl iubești. Poți să fi ferm cu el, însă întotdeauna să fi blând.
Când l-am luat pe Radu de la școală, după incidentul în care a încercat să arunce în toaletă tricoul, am fost extrem de furioasă și el a știut lucrul asta. Dar când am vorbit cu el despre ce a făcut am început prin a-l asigura că indiferent ce se întâmpla în viața noastră eu o să-l iubesc necondiționat. Însă trebuie să împărtășesc cu el sentimentele de supărare și mânie pe care le nutresc față de situația pe care el a creat-o.
Citește și: Două lucruri pe care copiii nu le vor putea ierta părinților
-
Reacționează cu calm
Reamintește-ți iubirea pe care o simți pentru copilul tău și rămâi calm. Acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut uneori, dar dacă începi să urli, să plângi sau să arunci lucruri în jur, copilul tău o să înțelegă mai greu mesajul pe care tu de fapt vrei să îl transmiți. E normal să fi supărata, însă exprimă-ți cu grijă acest sentiment.
3.Continuă să crezi în copilul tău.
Copilul tău te-ar putea dezamăgi pentru că simți că nu își atinge potențialul. Te-ar putea dezamăgi pentru că a făcut ceva ce ai crezut că nu va face niciodată. S-ar putea să te simți dezamăgit pentru că nu este un bun sportiv, nu are note bune sau nu este la fel de dinamic ca și copiii prietenilor tăi. S-ar putea să simți că vrei să renunți la copilul tău…Nu fă asta! Lasă-ți dragostea necondiționată pentru copilul tău să te ajute să găsești binele în el. Crede în capacitatea lui de a alege o viață bună și deplină. S-ar putea să fie diferit de ceea ce ți-ai fi dorit tu pentru el, însa el trebuie să știe că tu crezi în el chiar și atunci când te dezamăgește.
4. Evitați să etichetați toți copiii la fel
Copiii noștri sunt ființe umane individuale și unice care au atât puncte bune cât și puncte rele. Atunci când fac ceva care ne dezamăgește prin alegerea sau felul în care au acționat pot fi considerate puncte rele însă asta nu înseamnă că e copilul rău în esență. Nu-l lăsa niciodată să audă lucruri de genul: „Nu are simțul realității” , „întodeauna va ceda presiunii copiilor din jur”, „de ce nu se poate comporta ca ceilalți băieți”.Provocările cu care se confruntă copiii noștri fac parte din cine sunt ei ca indivizi însă nu îi definesc și chiar pot ajuta la construirea unui caracter puternic.
-
Arătați-le o cale mai bună
Dacă temelia clădita în relația ta cu copilul este bazată pe dragoste, acesta o să știe când te dezamăgește. Însă o să știe și că tu ești acolo pentru a-i îndruma. Este sănătos să îți exprimi sentimentul de dezamăgire. Însă niciodată să nu uiți să îi arăți în continuare dragostea ta. Și mai ales să rămâi calm ca mesajul transmis să poată fi clar iar el să îl poată înțelege. Încrederea lui de a lua decizii bune o să fie bazată mai ales pe faptul că tu continui să crezi în el. Și astfel el poate să o ia de la capăt sau să se refacă după un episod de acest gen.
Încă un lucru…
Verifică-ți atitudinea și idealurile tale despre ceea ce aștepți sau dorește să devină copilul tău. Când eram copil, știam că mama mea era dezamăgită de mine uneori. De felul în care arătam și de timiditatea mea în situații sociale. Încă îmi amintesc cât de rău m-am simțit. Copiii noștri își doresc acceptarea, mai ales atunci când ne dezamăgesc.
