Deși majoritatea părinților nu își supun copiii unor abuzuri fizice, există diferite lucruri pe care le facem noi ca părinți și care ne îndepărtează de copiii noștri. Dacă ne dorim relații de succes cu copiii noștri, vrem să evităm acest tip de acțiuni pentru a nu dăuna relației părinte – copil. Vă prezint cinci comportamente pe care părinții le fac și prin care crează o distantă între ei și proprii fii:
-
Atunci când suntem aroganți.
Vrem sa ne iubim copiii, dar deseori sfârșim prin a fi aroganți. Ei au nevoie de libertatea de a explora, de a-și asuma riscuri, și de a experimenta aventura. Deși aceste lucruri implică și o doză de durere. Este greu pentru noi să îi vedem cum trec prin așa ceva, așa că încercăm să facem orice pentru a-i proteja și a-i sprijini, chiar și atunci când asta este ultimul lucru de care au nevoie. Trebuie sa ne arătăm disponibili în momentul în care vin la noi pentru aceasta, dar trebuie de altfel să le acordăm spatiu personal pentru a se maturiza prin durerea și eșecul lor. Prin aceasta, vor avea mai putină nevoie de noi. Rezultatul? Copilul se simte sufocat.
-
Atunci când te aștepți ca el, copilul să fie mai bun ca tine.
Cu toții ne dorim ca să exceleze copiii noștri în viață mai mult decât am făcut-o noi. Câteodată cred că uitam totuși că și noi am învățat unele lecții pe piele noastră, prin încercări și suferință. Avem așteptări nerealiste în ceea ce îi privește pe copiii noștri, că ei știu deja aceste lecții, când nouă ne-a luat ani de zile să le învățăm. Acest fel de așteptări, sunt nedrepte și pun presiune pe copii, ceea ce îi face să renunțe ușor. Mama mea avea o vorbă, „sunt la început de viață”. Copiii noștri nu sunt de mult timp pe pământ și fiindcă au acelasi ADN ca și noi, sunt predispuși să facă aceleași greșeli ca și noi. Ai răbdare cu ei! Rezultatul? Copilul se simte sub presiune.
-
Atunci când îl critici prea mult.
Dorindu-ne să fie mai buni ca noi și să evite să comită greșelile noastre, riscăm să îi bombardam cu critici. Căutăm mereu oportunități în care sa ne instruim copiii și să le oferim sfaturi. Însă, în majoritatea timpului, copiii noștri se simt că nu sunt îndeajuns de buni. Până și un compliment poate fi acompaniat de critică, „Te-ai descurcat bine la testul de astăzi. Acum trebuie sa te focusezi pe nota maximă”. Este important să evaluezi dacă complimentele tale trebuie să includă și o astfel de ‘oportunitate pentru a deveni și mai bun’. Rezultatul? Copilul nu se simte niciodată îndeajuns de bun.
-
Atunci când trăiești prin realizările copiiilor tăi.
O să fiu prima care admite – îmi place să mă uit la fiul meu când câștigă meciuri. Este un sentiment extraordinar și distractiv. Acest tip de senzație, poate deveni o dependență și dorința de a o trai mai des, creste și te poate afecta pe plan emoțional. Atunci când copilul tău pierde, te înfurii. Dacă emotiile tale sunt controlate de succesele fiului tău sau ale echipei sale, atunci trebuie să faci o pauză. Este în regulă să te bucuri de câștigurile lui sau să empatizezi cu el atunci când pierde, dar trebuie să ne amintim că este vorba despre el nu despre noi. Ca părinți, trebuie sa fim sursa lor de încurajare, nu de presiune. Rezultatul? Fiul simte că dragostea părinților se bazează pe performanțele sale.
-
Atunci când nu ai rezolvat o situație negativă din trecut.
Ceea ce suntem în interior, se manifestă mai devreme sau mai târziu și la suprafață. Rănile nevindecate de obicei ies la iveală printr-o gândire contorsionată, insecuritate, momente de furie și în multe cazuri, abuz. Părintele crează astfel un mediu de instabilitate și frică. Ești astfel privit ca fiind periculos. Rezultatul? Fiul va trăi cu anxietate și cu frică față de părinte.
Spune-ne! Care sunt modalitățile prin care îți faci copilul sa își dorească să petreacă mai mult timp cu tine ?
