Jocul este una dintre cele mai accesibile forme de învățare pentru copiii. Aceasta nu este specifică doar primei părți a copilăriei, ci trebuie folosită pe tot parcursul perioadei de dezvoltare a copilului. Dorim să vă încurajăm să vă reconsiderați atitudinea față de joaca alături de copii, asta dacă nu o mai folosiți în ultima perioadă de timp! Mai mult decât prin orice discurs moralizator sau chiar prin a-i oferi bani ori diverse lucruri pe care și le dorește, veți reuși să vă educați copilul prin joacă!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 77) am găsit scrise următoarele:
Adesea, părinții consideră că jocurile copiilor nu reprezintă activități serioase, ci doar distracții superficiale, menite să țină odraslele lor departe, așa încât ei să se poată bucura la rândul lor de o clipă de liniște. Mai mult, pentru mulți părinți joaca este pentru copii și numai pentru ei. Dar cineva spunea în acest sens: ,,E o crimă să inhibi mereu bucuria copiilor, obligându-i să fie serioși… După posibilitate, copilăria trebuie să fie prilej de bucurie, lumină și jocuri vesele. Părinții nu trebuie să se rușineze de faptul că se joacă și se distrează împreună cu ai lor copii. Poate că, în asemenea momente ei sunt mai aproape de Dumnezeu decât atunci când împlinesc anumite munci importante, în viziunea lor.”
Fără nicio îndoială între noi și copiii noștri există o barieră firească. Noi suntem rânduiţi de Dumnezeu să-i educăm (uneori, apelând și la pedepse). Este de la sine înțeles că pentru ei nu putem fi prietenii care aprobă orice le trece prin gând, ci o autoritate la care trebuie să privească cu respect. Această situație însă poate fi mai amară decât este necesar (cerând copiilor noștri „prea mult respect”) sau o putem îndulci – din când în când reintrând în mintea lor!
Jocul este cea mai potrivită metodă pentru a încălzi relațiile noastre.
Cu siguranță ați încercat-o deja și știți că – atunci când vă jucați – copilul se raportează la dumneavostră cu multă naturalețe, povestindu-vă de toate. Așa face el sau ea cu cei mai buni prieteni – statut pe care vi l-ați câștigat sau vi l-ați reafirmat prin joacă. O dată consumat acest exercițiu, devine mai ușor să reintrați în pielea „celui mai bun prieten” în multe alte situații – cum ar fi o zi cu probleme la școală, un conflict cu copilul vecinei de palier ș.a.m.d. În toate aceste conjuncturi, va fi mai facil să fiți alături de odrasla dumneavoastră, să înțelegeți ce simte și cum îi puteți fi de ajutor. Totul porneşte de la o joacă!
