Să ne întrebăm sincer: cât pretindem pentru ceea ce oferim în cadrul relațiilor de familie? Cât condiționăm? Ce trebuie să îmi ofere soțul, soția sau copiii pentru timpul pe care li-l dedic ori pentru venitul cu care vin acasă lună de lună?
În cele ce urmeaza dorim să vă încurajăm să nu pretindeți nimic pentru ceea ce oferiți! Și mai degrabă la a iubi altruist! Procedând astfel, nu veți pierde. Ci – așa după cum vă veți convinge singuri – abia în urma unei asemenea atitudini veți experimenta adevărata împlinire în viața de familie!
Iată ce afirmă dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (pp. 84-85).
„Sentimentele adevărate aduc bucurie adevărată, nu ca la narcomani, care se bucură doar când și-au luat porția de narcotic, iar în rest îi chinuie sindromul de abstinență.
Dragostea adevărată e jertfă!
Mama își salvează copilul și își sacrifică viața! Soldatul merge la moarte pentru a salva Patria! Hristos Se răstignește pentru toți oamenii!
Vedeți, tocmai aceasta este adevărata dragoste: jertfa de bunăvoie pentru celălalt! Jertfa și dragostea sunt sinonime!
Dacă îmi sacrific pentru celălalt timpul, forțele, dorințele, posibilitățile fără să cer nimic în schimb, de bunăvoie, fără absolut niciun interes egoist, iubesc! Pur și simplu vreau să fac pentru acel om tot ce îmi stă în puteri. Aceasta este Dragostea! Iar dacă și el are față de mine aceeași atitudine, este o Dragoste reciprocă! Și această Dragoste este milostivă, nu caută ale sale. (1Cor. 13, 5).
Toate celelalte sunt surogate, dragoste aparentă, iar prin conținutul interior – patimă banală! Toate aceste oftări, exaltări, dependențe nu sunt Dragoste. Sunt antidragoste și patimi!
Mulți vor spune că în vremea noastră Dragostea adevărată este de neatins, este un vis idealist, cu neputință de împlinit.
Nu-i adevărat! Dragostea autentică poate fi cultivată lăuntric, poate fi întâlnită, putem crește până la măsura ei. Pentru asta însă trebuie să omorâm în noi egoismul, care ne face orbi, pentru că egoiștii se văd numai pe ei înșiși!”
Cel mai greu este să te sacrifici pentru cel de lângă tine! Iar când sacrificiul durează zeci de ani – așa cum se întâmplă (de regulă) în cadrul căsniciei și a vieții de familie – tensiunile cotidiene inerente par să fie cel mai puternic factor demotivator.
Lupta cu egoismul tău poate ajunge să fie abandonată sau poate deveni una dintre cele mai crâncene lupte ale vieții! Cheia victoriei e să nu cedezi. Să te sacrifici în continuare și să crezi că aceasta este cea mai potrivită alegere pentru tine și pentru toți ai tăi. Cel mai important este să nu ne îndoim că procedăm bine! Dumnezeu însuși se oferă ca exemplu de urmat și ne spune că „dragostea nu cade” niciodată (1 Cor. 13, 8). Să iubești și să te sacrifici este cea mai trainică investiție, ale cărei roade bogate le vei culege fără nici o îndoială chiar dacă uneori pe moment ți se pare greu!
