Am o bucurie, pe care aș vrea s-o împărtășesc cu voi.
Am doi copii de grădiniță. În fiecare an, din toate părțile, în preajma Paștelui, toți cei din jur le vorbeau copiilor de pregătiri de iepuraș, de cadouri care ar trebui să le primească, de cumpărături, de ouă roșii. De orice altceva, mai puțin, însă, de Învierea Domnului Iisus. Practic l-au transformat pe bietul iepuraș, într-un Moș Crăciun al primăverii. Ce vină are el? Nici o vină! Clar, că noi oamenii am ajuns să denaturăm sensul cuvintelor, sărbătorilor, ș.a.m.d. Educatorele îmi spuneau mereu: „Se cunosc de departe copiii care mai merg la biserică. Știu ce sărbătorim de Paște. ” Nu mi-a venit să cred unde s-a ajuns.
Însă anul acesta situația stă diferit.
Deci, în tot răul, e și un bine, sufletesc. Probabil izolarea și pandemia din toată lumea ne-au făcut să ne îndreptăm mai mult inimile spre Hristos, Mântuitorul lumii. Doamne ajută-ne să fie așa. El este sărbătoritul!
De multe ori când copiii nu ascultă și simt că parcă nu-i interesează de faptul că ne-ar putea răni pe noi, ca părinți, încerc să le explic, să-i sensibiliez cumva. Câteodată merge, câteodată nu. Parcă nu ne pot efectiv înțelege, că ne doare ceea ce fac. Îi iau deoparte și îi întreb dacă realizează că au greșit. Știu foarte clar ce e bine și ce e rău, însă nu le stă mintea la asta. Ei vor doar să se distreze.
Îmi închipui că așa este și Dumnezeu cu noi. Și ne iartă. Și ne rabdă. Sperând că, poate, ne vom îndrepta. Că poate vom înțelege marea lui jertfă și că tot ce face, este spre binele nostru. Chiar și încercările, căci atunci învață omul cel mai bine, când trece el prin foc, nu când îi povestește cineva despre foc.
Dragi români,
Pandemia se poate termina într-un final, vor rămâne urme, însă important este ce am învățat de aici. Să fim mai distanți, mai reci, mai închiși și mai individualiști? Sau să fim mai aproape de Dumnezeu. Părinții le dau câte o pedeapsă copiilor atunci când au nevoie să învețe o lecție, pe care altfel n-ar fi învățat-o. Oare noi ne-am învățat lecția? Ce făceam greșit până acum? Ce putem schimba la noi?
Vă las să meditați…
Doamne ajută!
Cristina Turbuțan
