Ce înseamnă ca o familie să fie una? În ce măsură depinde unitatea familiei de cea a căsniciei sau a celor doi soți? Dorim să vă încurajăm să cultivați cele mai apropiate relații în familie cu soțul sau soția dumneavoastră! Aproape totul în cadrul familiei depinde de ceea ce se întâmplă specific între dumneavoastră!
Traian Dorz scria în cartea Scumpele noastre surori, tipărită recent la editura Oastea Domnului, Sibiu, (2010, pp. 99, 100), următoarele:
Unirea dintre soți trebuie să fie mai mare și mai sfântă decât unirea dintre părinți și copii. Soțul trebuie să țină mai mult la soție, chiar mai mult decât la tatăl său și decât la mama lui. Iar soția cu atât mai mult. Binecuvântată să fie mama care înțelege că fiul ei trebuie, după chiar Cuvântul lui Dumnezeu, să țină de acum înainte mai mult la soția lui, decât la ea, care l-a născut – mama lui! Și să nu fie nici geloasă, nici supărată când fiul ei împlinește voia și Cuvântul lui Dumnezeu, iubindu-și soția mai mult chiar și decât pe mama.
Ce minunat a fost gândul lui Dumnezeu cu primii oameni și ce fericită era viața lor după ce dragostea sfântă i-a cununat pe totdeauna.
O, dacă ar fi rămas ei în curăția ascultării dintâi, așa cum i-a dorit și rânduit Dumnezeu! Și dacă ar fi rămas ei în frumusețea dragostei lui Dumnezeu de atunci! Dar păcatul neascultării și al mândriei a dus la rău pe femeie, iar prin ea, pe bărbat. Bucuria lor s-a preschimbat în vrăjmășie. Fericirea, în osândă. Munca, în chin. Trandafirii în spini. Pâinea, în amărăciune.
Când a venit Hristos, prin Taina Crucii Lui, a transformat totul. Nimicind păcatul și puterea lui. Și punându-i pe om și pe femeie iarăși în starea lor de la început.
Acum voi, dragi soți prin Hristos sunteți uniți. Nimic să nu vă mai poată dezlipi pe unul de celălalt, căci voi ați fost lipiți de Dumnezeu! Pacea lui Hristos, care întrece orice pricepere, să stăpânească în inimile voastre! Să vă vegheze unitatea voastră! Să însuflețească dragostea voastră! Să răsplătească răbdarea voastră! Să mângâie amărăciunea voastră! Să fericească munca voastră! Să vegheze odihna voastră! Și să împreune necontenit rugăciunile voastre statornicindu-vă astfel însoțirea până la moarte!
Căsnicia este fundamentul familiei, adică străduința celor doi – soț și soție – de a construi împreună un cămin! Aceasta nu este o provocare ușor de îndeplinit, ci una dintre cele mai mari pe care le putem avea. Două persoane – adesea radical diferite – devin una prin primirea harului lui Dumnezeu în Taina Sf. Cununii și își asumă misiunea de a contopi două experiențe de viață într-una singură.
Doar timpul dovedește măsura în care acest deziderat este îndeplinit în fiecare familie. Experiența de viață a copiilor fiind testul final – în cazul familiilor care au fost binecuvâtate să-i aibă – al unei munci de o viață. Cu siguranță însă, trecerea timpului nu este suficientă pentru a experimenta succese pe plan familial, ci este nevoie de multă implicare – pe măsură ce trece timpul – din partea celor doi soți. În primul rând, amândoi trebuie să-L cheme pe Dumnezeu în relația lor!
Părinții, prietenii ori cei apropiați vor fi de folos atât cât mijlocesc prezența divină, iar cât NU, vor fi un factor negativ pentru procesul de unitate și unire a celor doi. Apoi, folosind puterea conferită de prezența lui Dumnezeu, ambii soți sunt chemați să-și conformeze viața, voii Sale. Apropiindu-se fiecare de El se vor apropia unul de altul și vor deveni una. În felul acesta, vor pune în lumină un model, pe care îl vor învăța și copiii, apoi nepoții și toți cei care vor urma după ei.
