„Vreau un Lego nou!” „Vreau o Elsa mai mare!” „Îmi cumperi o jucărie nouă?” „Te rooooog, ia-mi mașina asta!” Nu cred că este părinte care să nu audă constant astfel de cereri din partea copiilor. Pe măsură ce cresc copiii, crește și valoarea lucrurilor pe care le cer.
Bine…și atunci cum facem? Cum evităm șcenele din magazin și tantrumurile provocate de refuz?
Răspunsul este simplu: prin educație financiară!
Marți, înainte să plece la ora de șah, David îmi spune că are nevoie de o rezervă pentru pixul Pilot. Nici nu apuc să-i răspund și el îmi spune:
-„Stai liniștită, știu cum fac. Merg întâi la magazinul de lângă noi și întreb cât costă. Apoi întreb la librăria de la școală și văd unde e mai ieftin. Nu vreau să cumpăr de unde e mai scump.”
Nu vă gândiți că este el atât de econom din fire, ci am lucrat constant în ultimii 3 ani ca să ajungă la acest nivel. De la 5-6 ani, noi am început cu bani de jucărie cu care le-a învățat valoarea. L-am încurajat să facă cumpărături singur, explicându-i de fiecare dată câți bani are și cât rest trebuie să primească înapoi. Apoi, treptat, am tot discutat următoarele aspecte:
-
Diferența dintre nevoie și dorință
Când era în clasa I, David ne-a cerut bani pentru o carte. Nu știa prea multe lucruri despre ea, dar atât a insistat încât am cedat și i-am dat 28 de lei. A adus cartea acasă și a pus-o in raft, pierzându-și instant interesul pentru ea; când l-am întrebat de ce a cumpărat-o, ne-a spus că își dorea și el o carte (probabil pentru că își vedea colegii cumpărând). Altă dată, ieșind de la cumpărături, am intrat la Imedio împreună. S-a uitat peste cărți și iar ne-a rugat să îi luăm o carte, cu titlu dubios, pentru că vroia și el ” să citească o carte”. Am simțit că este momentul potrivit să-i reamintesc de investițiile nefericite din trecut și ca opțiune l-am rugat să memoreze titlul cărții pentru a o căuta la bibliotecă. Dacă i se va părea interesantă, vom putea sa o cumpărăm oricând.
Vorbim mult cu ei, explicându-le de fiecare dată diferența dintre nevoie și dorință, cu accent pe motivație. De ce vrei un lucru? Chiar ai nevoie de el? Poți să-l înlocuiești cu alt lucru pe care deja îl ai? (De obicei, da!)
-
Valoarea banilor
Într-o sâmbătă seara am ieșit cu ei la mall. David a ales să joace niște jocuri mecanice, iar ceilalți s-au zbenguit o oră la locul de joacă; spre casa am luat și pizza; când i-am explicat cât ne-a costat toată distracția și cum am fi putut cheltui aceeași bani pe lucruri mai interesante, s-a rugat de noi să nu mai repetăm „greșeala” Lecție învățată!! Cumpăram lucruri care aduc plus de valoare vieții noastre împreună, nu doar pentru satisfacții de moment, sau și mai rău, care fac pagubă. Alegem experiențe în loc de lucruri. Punem accent pe A FI și mai puțin pe A AVEA!
-
Invațăm să economisim
„Nu este important cât de mulți bani faci. Ce contează este cât de mulți bani păstrezi.”( R. Kiyosaki) Aceasta este una dintre lecțiile vitale legate de bani; copiii trebuie învățați de mici să pună câțiva lei deoparte, să adune bănuț cu bănuț pentru a-și cumpăra singuri ce-și doresc. Vor aprecia și vor păstra cu multă responsabilitate lucrurile pentru care depun efort. Când primește „cadouri” de la bunici, David îi păstrează într-un portofel; pe la 8 ani era tentat să cheltuie din ei pe orice mărunțiș; între timp, la aproape 10 ani, a învățat să-și gestioneze cu multă atenție bugetul și asta mi se pare grozav pentru un bărbat, viitor cap de familie.
-
Învață să investești
Inteligența financiară este capacitatea ta legat de ce faci cu banii câștigați, cum îi păstrezi mai mult timp și cum faci banii să lucreze pentru tine. O lecție principală este diferențierea pasivelor /activelor și îmbunătăţirea obiceiurilor de gestionare a banilor prin achiziţionarea de bunuri care produc bani la rândul lor. Scopul principal: A fi independent financiar! Asta nu inseamna să fii bogat, ci activele pe care le deții să producă venituri pasive cel puțin egale cu toate cheltuielile tale. Copiii nostri sunt prea mici pentru astfel de dicuții, asa că vom insista cu celelalte lecții până la vârsta potrivită.
Părinții influențează într-o mare măsură obiceiurile copiilor. Ei văd în noi modele și la acest capitol, în funcție de care se vor raporta când vor crește. Educația financiară nu trebuie să fie un subiect tabu, ci o importantă parte din pregătirea pentru viață.
P.S.1 Căutând rezerva pentru pix, David a făcut o economie de 1 leu. Nu e mult, dar valoarea lecției învățate depașește această sumă.
P.S.2 Dacă dorești să studiezi problema banilor în amănunt, îți recomand cărțile lui Robert Kiyosaki „Tată bogat, tată sărac” si „Cadranul banilor„.
