Când salariul este prea mic și condițiile de locuit prea restrictive, s-ar putea să vă gândiți că odrasla din pântecele dumneavoastră va crea doar probleme în plus. Poate vor fi și așa pretinși prieteni care vă vor sfătui să avortați, asigurându-vă că și Dumnezeu vă înțelege. Dorim să vă reamintim că avortul nu este o soluție pentru problemele la care nu întrevedeți o rezolvare! În plus, nu este un act pe măsura demnității dumneavoastră de ființă umană!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, trad. din lb. rusă de Mariana Cașu, Editura de Suflet, București, 2017, la pp. 21-22 se specifică următoarele:
„Biserica spune: Dumnezeu îi dăruiește pruncului suflet nemuritor încă de când mama nu știe că-l poartă în trupul său. Astăzi, putem afirma faptul că omul este viu chiar din momentul conceperii sale. Viața embrionului uman nu începe la 8-12 săptămâni, așa cum se credea pe vremuri. Embrionul nu este un apendice sau o porțiune din corpul femeii. Ovulul fecundat nu este doar o masă de celule nediferențiate. În această etapă, el nu se seamănă nici cu un mugur de floare și nici cu un embrion de animal, ci este expresia totală și absolută a vieții ființei umane. Astfel, prin avort este curmată o viață omenească ce se află pe o treaptă foarte timpurie a dezvoltării sale.
Creștinul cunoaște faptul că în celula fecundată se află, în primul rând, o ființă nouă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, un rob al lui Dumnezeu a cărui viață aparține, înainte de toate, lui Dumnezeu și abia mai apoi părinților. Din toate acestea rezultă că întreruperea artificială a sarcinii, avortul, nu este un simplu omor, ci una dintre cele mai mari orori care pot exista pe pământ. Avortul nu are nici o scuză!”
Capacitatea de a naște o ființă umană este cea mai înaltă calitate prin care noi, oamenii, ne asemănăm cu Creatorul nostru.
Toate celalte aptitudini sunt secundare. Tocmai de aceea, poate cea mai frumoasă experiență umană – a acelora care am avut binecuvântarea de a deveni părinți – este aceea de a ne privi în proprii copiii. Aceștia nu sunt niciodată o problemă! Ei sunt întotdeauna o binecuvântare! Mai devreme sau mai târziu, vă veți felicita pentru că ați ales să-i creșteți. Dincolo de toate greutățile sau neîmplinirile vieții – unele poate datorate și lor – nici o altă experiență de viață nu ne va înălța pe culmile unor trăiri asemănătoare ca și aceea de a fi părinți!
