„Nu știu cum sunt alte mămici, dar când vine vorba de grija față de propria persoană, mă pun mereu pe ultimul loc. Copiii și nevoile lor sunt prioritatea mea, apoi soțul, casa, familia lărgită, prietenii. Chiar dacă aș avea timp să am grijă de mine, nu mai am putere! Sunt așa obosită uneori, încât nu-mi doresc decât să dorm.” Așa obișnuiam să spun, demult, când aveam 3 copii.
Ani de zile am crezut că timpul este prea prețios ca să-l pierd cu mine.
Mă mustra conștiința dacă făceam o baie mai lungă sau lăsam copii cu bunicii, să fac niște cumpărături. Simțeam că trebuie să ma jertfesc pentru copii și soț, ca o mamă și soție devotată. Eram de multe ori copleșită de responsabilitățile vieții de familie. Copii mici care depindeau întru totul de mine, mâncare de gătit, casa de stăpânit, soțul cu nevoile lui. Simțeam că nu sunt apreciată suficient și că „jertfa” mea este în zadar; prea multe așteptări nerealiste și multă presiune auto-impusă m-au transformat într-o femeie plină de amărăciune și fără (multă) bucurie. Adunam în inima mea frustrări și tristeți pe care le descărcăm tot pe cei dragi.
Ajungând într-o asemenea stare, am reevaluat situația și mi-am dat seama că dacă eu sunt tristă și neîmplinită, nu pot să dăruiesc ceva mai bun. Stiți vorba „Happy wife, happy life!” ( Soție fericită, viață fericită!”) ? Nu am (mai) așteptat liniștire și încurajări de la nimeni, ci am început să-mi găsesc mici bucurii:
- o carte bună
- o cafea cu lapte
- flori (oricare, oricând, oricâte)
- ciocolată albă
- o baie caldă
- un documentar interesant
- să îngrijesc grădina
- să scriu în jurnal
- să caut pe Pinterest locuri interesante de vizitat
- să creez ceva DIY (un aranjament, o coroniță)
- cumpărături la second hand (mai interesant și mai satisfăcător decât oricare mall)
- muzică liniștitoare
Am început să mă îngrijesc mai mult, nu doar fizic, ci mai ales sufletește și emoțional.
Am ieșit cu prietenele, am citit mai mult, mi-am luat o cremă de față bună, mi-am adus flori proaspete în casă săptămânal; mici lucruri care mi-au liniștit inima și mi-au ridicat moralul (să fim serioși, viața cu 5 copii mici nu-i întotdeauna numai zâmbete și giugiuleli; înseamnă și oboseală nesfârșită, nervi și epuizare).
Dragă mamică,
nu este un gest egoist să ai grijă și de inima ta, din când în când!
Ia o pauză și adu-ți aminte de lucrurile care te bucurau înainte de apariția copiilor! Este important pentru ochișorii lor micuți să te vadă cum te apreciezi, pentru că vor învață să o facă și ei! Poate îți place să croșetezi, să cosi, să pictezi sau să cânți; începe cu câteva minute pe zi și vei simți diferența imediat! O faci pentru tine, o faci pentru copiii tăi!!
