Şcoala în România a trecut prin prea multe schimbări de formă şi prin prea puţine modificări reale, de conţinut, în aşa fel încât să producă exact ceea ce trebuie – oameni adaptaţi la viaţă. Da, sistemul nostru de învăţământ este axat încă pe informare şi prea puţin pe formare. Le turnăm mult prea multe date cu tolcerul în capul elevilor şi le oferim insuficiente modele mai tinerilor noştri discipoli însetaţi după adevăr şi frumos. Şi ce să mai vorbim de cantitatea de teme – aspiratoarele de timp liber al copiilor versus calitatea serviciilor educaţionale din clasă!
Cu toate minusurile şcolii româneşti, dragi părinţi, încă vă trimiteţi copiii la şcoală să înveţe. Nu-i aşa? Permiteţi-mi să vă ofer trei sfaturi care vă pot ajuta să faceţi, voi înşivă, faţă cu brio anilor de şcoală ai copiilor voştri.
1. Lecția unu: Setaţi aşteptări realiste!
Copiii dvs., deşi minunaţi, unici şi grozavi, sunt oameni. Imperfecţi. Cu potenţial enorm, dar cu limite nebănuite. Atunci când aşteptaţi de la ei ca toate rezultatele să fie foarte bune, la toate materiile, ei bine, greşiţi. Desigur mai sunt printre noi şi genii, dar majoritatea elevilor, din câte am văzut eu, au o aplecare înspre anumite materii. În acelaşi timp, se împacă mai rău cu altele. Pe de altă parte, atunci când nu aveţi nicio aşteptare, copiii dvs., nu vor fi stimulaţi să înveţe. De ce? Pentru că vouă nu vă pasă! Aşadar, înţelegeţi potenţialul copilului şi aşezaţi ştacheta aşteptărilor destul de sus ca să îl impulsionaţi şi destul de jos ca să nu îl demotivaţi. Cu siguranţă se va strădui să o atingă. Ba chiar să o depăşească.
2. Lecția doi: Oferiţi recompense atractive!
La începutul unui an şcolar, am convenit împreună cu ai mei copii ce vor primi dacă vor avea rezultate bune la şcoală. Şi ce vor „plăti” în caz contrar. A fost o discuţie productivă. „Şi chiar ne vei da bani pe anumite note?” „Da! Acesta este job-ul vostru – de elevi. Voi decideţi cât câştigaţi lunar.” Hi, vorbeam de parcă făceam recrutări pentru Oriflame. Deşi supus la tot felul de vulnerabilităţi, târgul nostru a cam funcţionat. E bine ca recompensele să fie negociate cu ei. De ce? Pentru că astfel se vor lupta să le dobândească. Desigur, trebuie discutat şi ce se întâmplă în cazurile mai puţin fericite. Şi mai trebuie avute în vedere aspecte precum: importanţa materiilor (pentru că da!, româna e mai importantă decât chimia pentru că dai examene din ea), probleme de moralitate, disciplina studiului, perioade mai stresante etc.
3. Lecția trei: Empatizaţi în mod echilibrat!
Ştiţi: fiecare poveste are mai multe versiuni. Una e a fiului/fiicei dvs. Alta e a colegului cu care a avut o altercaţie. Alta e a profesorului/dirigintelui implicat în conflict. Probabil că versiunea adultului e cea mai apropiată de adevăr, dar nu în mod obligatoriu. De aceea, când copilul dvs. e parte a unei, să o numim, situaţii, puteţi să exageraţi în două moduri. Să îl credeţi necondiţionat şi să dezvoltaţi în el sindromul de tip „Goe” – personajul caragialian. Sau să nu îl credeţi deloc, să îl acuzaţi suplimentar şi să îl pierdeţi. Ce vă propun? Să îl ascultaţi cu atenţie, să îl asiguraţi că veţi fi de partea lui dacă are dreptate şi să îl corectaţi cu tact dacă a greşit.
Nu îi faceţi temele, ci ajutaţi-l să le facă el, deoarece nu ar învăţa nimic dacă îi daţi totul mură-n gură. Selectaţi excursiile în care poate merge şi în care nu. Alimentaţi-i spiritul de competiţie intelectuală şi descurajaţi meciurile colegiale în legătură cu freza, garderoba, compoziţia senvişului sau gologanii din buzunar. Nu îi vorbiţi de rău pe profesori în faţa copilului, deoarece le ştirbiţi din autoritatea oricum destul de fragilă astăzi. Faceţi semestrial câte o vizită la şcoală pentru că interesul dvs. va fi apreciat de dascăli şi de copil deopotrivă. Lăsaţi-i să se joace. Jocul e educativ.
Ceea ce am afirmat mai sus vine din inima unui tată de şcolari gimnazişti şi din mintea unui profesor de gimaziu şi liceu. Aşa că totul este extrem de autentic. Imperfect, dar autentic. Dacă v-a fost de folos, scrieţi-mi ca să ştiu că cineva a beneficiat de articolul acesta.
Gabriel Braic, 20.10.2018
