Recunoașteți situațiile în care mamele, sau bunicele, nu numa că le oferă tot timpul celor mici cel mai frumos măr dintr-un coș, cea mai coaptă căpșună, cea mai arătoasă caisă, etc. Dar și subliniază: „Îți dau ție căpșuna aceasta că este mai coaptă. Stai că mănânc eu de pe margine, ca să-ți rămână ție miezul că e mai dulce.”
Ei, altfel de situații am avut și eu ocazia să întâlnesc de când am copii. Părinții din firea lor, oferă copiilor ce au mai bun, și ei iau ce rămâne. Însă să le mai și subliniezi asta mereu, mi se pare că dezvoltă în ei un egoism de genul: „Mi se cuvine ce este mai bun!” Și nu știu dacă îi va ajuta să meargă la drum cu așa ceva.
Am observat la familiile care au cel puțin doi copii, care nu au menționat niciodată ceva de genul, copiilor lor, copiii au în sânge lucrul acesta, de a alege ce e mai frumos, mai arătos. Chiar supărându-se când frățiorul a luat mărul cel mai roșu. Și nu mai vor deloc măr, pentru că nu-l au pe cel mai arătos. Sau că se împing când li se oferă ceva, de teama de a nu rămâne ei cu ce este mai puțin bun. Asta zic, în contextul în care li se oferă lucruri identice.
Ce facem atunci? Cum acționăm? Le alimentăm și mai tare sentimentul că li se cuvine ce e mai bun? La ce-i vor ajuta pe viitor? Cum vor fi ei, adulți în contextul dat?
Acestea sunt câteva întrebări care mi le pun de fiecare dată când întâlnesc tipare de educație oferite de către părinți. Este important, cred, să nu privim doar pe moment. Ci în perspectivă. Cum va arăta copilul tău adult. Ce calități ai vrea să sădești în el. Ce principii, ce reguli de morală. Știm cu toții: copiii vor face ceea ce văd la noi.
CItește și: Stop mofturilor la mâncare!
Apoi un sfat înțelept de la mama a fost: „Sădește în copiii tăi obiceiuri frumoase și sănătoase, dacă vei vrea ca într-o zi, ei, să le respecte.” Frumos și pătrunzător din nou. Un izor de înțelepciune simt că e mama mea. E mare lucru să ai pe cineva care să te îmbîgățească în felul acesta.
Dragi părinți, copiii voștri trebuie să știe că și voi sunteți oameni, cu sentimente. Și voi vă doriți ce e mai bun pentru voi. Și trebuie să fie dăți în care voi le cedați lor ce este mai bun, dar trebuie să fie și dăți în care ei să fie puși în situație de a vă ceda. Cum? Vă exprimați sentimentele! Le spuneți frumos: „Uite mi-aș dori eu să folosesc cana cea roșie astăzi, ai putea să mi-o lași mie?” Se vor simți onorați să vadă că negociați. Se vor simți importanți că pot să vă ofere, sau cedeze ceva. Așa îi învățați la modul practic să colaboreze, să lucreze în echipă. Doar exersând. Și, nu uitați: și voi aveți dorințe și sentimente. Învățați-vă să vi le exprimați!
Ați avut situații similare cu copii voștri? Cum le-ați gestionat?
Cristina Turbuțan
