Cât de mult trebuie să avem răbdare cu partenerul sau partenera de viață? Putem vorbi despre o limită a răbdării în căsnicie? Dar în privința atenției reciproce, care sunt standardele unei căsnicii fericite? Dorim să vă încurajăm la răbdare și atenție față de partenera sau partenerul dumneavoastră! Ca soț sau soție, sunteți persoana cea mai potrivită pentru aceasta!
În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, trad. din lb. rusă de Mariana Cașu, Editura de Suflet, București, 2017, p. 12 se specifică următoarele:
„Numai o viață familială cinstită și plină de înțelepciune poate consolida în mod ideal relația dintre soți. Lecția de bază ce se cere a fi însușită și practicată este răbdarea. Inițial în viața de familie se descoperă atât neajunsurile, cât și calitățile celor doi soți, obiceiurile, temperamentul, gusturile – toate se descoperă în mod nebănuit și neașteptat. Uneori se crede că nu se va ajunge niciodată la un consens, că vor persista mereu conflictele dintre soți, dar dragostea și răbdarea înving toate obstacolele. Astfel, două vieți se unesc în una singură – mult mai puternică, mai nobilă, mai complexă, iar aceasta evoluează în pace și liniște…
Un alt secret al vieții de familie este atenția reciprocă a soților. Cei doi trebuie să-și acorde mereu cele mai suave momente de dragoste și atenție. Fericirea vieții se naște din momente efemere, din atenții și plăceri mici cum sunt: o îmbrățișare caldă, un sărut blând, o privire duioasă, un gând frumos și sentimente sincere. Iubirea, la rândul ei, trebuie alimentată, ca să nu moară.”
Este esențial să aveți încredere că lucrurile vor evolua bine!
Aceasta, desigur, dacă semănați semințele răbdării și ale atenției față de celălalt, sub revărsarea binefăcătoare a harului lui Dumnezeu peste familia dumneavoastră. El face și va face totul pentru ca mâine să fie mai bine decât astăzi. Trebuie doar să fiți ferm hotărât și hotărâtă în a alege fericirea căsniciei dumneavoastră, căci – paradoxal – deși știm că ne fac rău, nu de puține ori apelăm la atitudini care ne fac nefericiți. Ce mai poate face atunci Dumnezeu pentru noi? Dar vreun psiholog sau psihoterapeut?
Este limpede: doar omul care vrea să se ajute singur poate fi ajutat!
De aceea, avem nevoie de multă înțelepciune, care să se reflecte în răbdare și atenție față de partenerul sau partenera de viață!
