Să crești copii înseamnă renunțare. La timpul tău, la preocupările tale, la ieșiri în mall cu fetele, la a-ți cumpăra ție o rochie nouă, și a oferi celui mic toate acestea.
După ce am născut primul nostru copil am început să învăț această lecție. O perioadă îndelungă eram frustrată că nu mai am timpul meu. Că nu mai pot să fac ce vreau, când vreau. Că nu mai este suficient timpul de pregătire atunci când plec undeva, ci trebuie dublat. Că nu mai sunt doar eu. Ci și un bebeluș care depindea în totalitate de mine.
O prietenă îmi spunea: „Sunt drăguți copiii, dar așa să îi ai pentru o zi, două, apoi să fii din nou doar tu cu soțul”. Tânjim după libertate. Ne dorim independența, siguranța. Vrem să deținem noi controlul, iar atunci când nu ne iese, ne îngrijorăm.
Aceasta este societatea în care trăim. Așa au ajuns să gândească oamenii.
Care ar fi atunci părțile pozitive la toate acestea? Mai au mamele puterea aceasta de sacrificiul? De ce să nu fac doar un singur copil? Mi-ar fi mai comod.
Natalitatea este în scădere. Multe mame avortează. Și mai multe nu pot să aibă copii. Altele pierd sarcini, după sarcini. Înspre ce ne îndreptăm? Dacă vom continua în acest ritm, ne vom înjumătăți ca neam.
Citește și: Dragă mămică aflată la primul copil
Te încurajez să ai cel puțin doi copii pentru că:
-
Înmulțirea înseamnă cel puțin 3 copii.
E logic nu? Dacă 2 adulți fac 2 copii sunt pe 0. Ca să se înmulțească copiii crescuți bine, schimbarea trebuie să înceapă de la tine. Renunță mai întâi tu la confortul tău, apoi spune-le și celorlalți!
-
E mai ușor să crești 2 sau 3 copii decât unul.
Cum așa? Nu are nici un sens! Ba are! Părinții care au un singur copil sunt mereu stresați, să nu pățească nimic „puiuțul lor”, să nu pună nimeni mâna pe el până nu s-a spălat, să nu treacă măcar o zi fără să fi aspirat prin casă. Ca să nu cumva să fie praf. Prea mult stres! Noi cum am crescut? În puf? Ei și totuși se pare că eram mai sănătoși decât sunt copiii noștri astăzi.
-
Vei învăța să crești copii care știu să împartă
Atâta teorie le spunem copiilor noștri…„nu lua jucăria celuilalt copil, oferă-i și altuia din ce este al tău, dă-i și lui un biscuite că poate i-o fi poftă…” și multe din astea. Și copilul tot egoist este. Păi cum să nu. Nu prea are cu cine exersa. Dacă acasă toate sunt ale lui și toate i se cuvin, îi vine foarte greu în parc sau la grădiniță să știe să împartă!
Citește și: Cel mai bun expert în parenting
-
Frățiorii sunt cei mai buni parteneri de joacă și cei mai buni prieteni la nevoie
Tu ai avut frați? Îți aduci aminte câte lucruri te-au învățat, ce partide de joacă ați mai avut, ce năzbâtii ați mai făcut?… Cum să nu! Cele mai multe năzbâtii se fac când mama pleacă de acasă la cumpărături. Copiii se simt liberi și fac ce le trece prin cap. Dacă au cu cine. Dacă nu, probabil se uită mult la desene că „săracii” se plictisesc.
Mai sunt poate multe alte motive, pe care vă las pe voi să le scrieți și să le aduceți înaintea cititorilor noștri.
Gândiți-vă la zâmbetele celor mici și la toate bucuriile care vi le oferă și acționați! Tot timpul schimbarea trebuie să înceapă cu tine! Curaj!
Sursă foto: https://www.irishtimes.com
